Pe măsură ce valurile de căldură se intensifică, orașele europene se bazează pe metode străvechi pentru a conserva răcoarea

În Europa, valurile de căldură sunt mai frecvente și mai intense decât în multe alte părți ale lumii, iar multe locuințe nu au aer condiționat.

Nu există o singură tehnică arhitecturală care să soluționeze problema valurilor de căldură care au cuprins o mare parte a Europei în această vară. Dar experții spun că, pe un continent unde aerul condiționat este relativ limitat, tehnicile de construcție durabilă ar putea contribui în mare măsură la protejarea locuitorilor.

Potrivit The New York Times, aceste caracteristici, inclusiv curțile interioare, obloanele grele, culorile reflectorizante și fațadele din piatră albă, pot menține casele răcoroase în mod natural și pot reduce nevoia de aer condiționat. Problema, în special pentru orașele mediteraneene care s-au confruntat cu o căldură toridă în această vară, este că multe clădiri noi au fost construite folosind stiluri occidentale care rețin căldura, spune Marialena Nikolopoulou, profesor de arhitectură durabilă la Universitatea Kent din Anglia.

Clădirile înalte moderne și utilizarea unor materiale precum asfaltul pentru drumuri rețin căldura, contribuind la un efect de „insulă de căldură” în care orașele sunt mai fierbinți decât zonele rurale din jur. Valul de căldură din Grecia a dus la condiții de secetă care au declanșat incendii de pădure în unele părți ale țării.

În Statele Unite, unii proprietari de locuințe și întreprinderi investesc în metode ieftine de răcire a clădirilor, cum ar fi vopsirea acoperișurilor în alb sau în alte culori reflectorizante care pot contribui la creșterea eficienței energetice a aparatelor de aer condiționat.

În țările mediteraneene, precum Grecia, Italia, Spania și Portugalia, casele tradiționale tind să aibă calități care fac ca „briza să bată”. Pereții groși ajută la absorbția căldurii în timpul zilei și la eliberarea ei pe timp de noapte, în timp ce elementele care oferă umbră, cum ar fi pergolele, servesc, de asemenea, la răcoritrea rezidenților și la reducerea expunerii la razele soarelui. Pasajele înguste din unele centre urbane și străzile mărginite de copaci oferă, de asemenea, umbră pentru pietoni.

În Europa, valurile de căldură sunt mai frecvente și mai intense decât în multe alte părți ale lumii, iar multe locuințe nu au aer condiționat. Guvernele din Grecia, Italia și Spania au introdus măsuri de protecție a locuitorilor împotriva căldurii, inclusiv îndrumarea oamenilor către locuri publice pentru a se răcori, bazându-se pe sisteme de avertizare în caz de căldură extremă și planificând parcuri mici de cartier care pot fi cu câteva grade mai reci decât străzile.

Experții în refrigerare afirmă că dependența crescută de sistemele de aer condiționat, care consumă multă energie, nu este o soluție durabilă. Potrivit unui raport al Băncii Mondiale din 2019, dispozitivele de răcire convenționale, inclusiv aparatele de aer condiționat și frigiderele, reprezintă deja până la 10 % din toate emisiile globale de gaze cu efect de seră.

Potrivit experților în răcire, mai ales în locurile fără aer condiționat, schimbările în stilul de viață sunt cruciale pentru a se adapta la creșterea temperaturilor. Printre acestea se numără evitarea activităților în aer liber în timpul celor mai fierbinți ore ale zilei, verificarea vecinilor vulnerabili și luarea de sieste – chiar și în Europa de Nord și în locurile cu un climat mai răcoros, unde oamenii nu sunt obișnuiți să oprească munca sau activitățile în timpul căldurii de după-amiază.

Deși temperaturile din Europa de Nord tind să fie mai scăzute decât cele din Europa de Sud, principala problemă este că multe locuințe sunt proiectate pentru a reține căldura.

Un exemplu în acest sens este Scandinavia, unde multe case sunt construite folosind materiale de construcție mai ușoare, cum ar fi lemnul, care este excelent pentru vremea rece, dar care poate face dificilă supraviețuirea în condiții de căldură extremă.

Un studiu al Universității Oxford, publicat luna aceasta, a constatat că Marea Britanie, Norvegia și Elveția vor înregistra cele mai mari creșteri relative ale numărului de zile de căldură inconfortabilă dacă nu se va atinge obiectivul global de limitare a încălzirii la 1,5 grade Celsius (2,7 grade Fahrenheit) peste nivelurile preindustriale.

În lipsa unor intervenții susținute, dependența tot mai mare de aerul condiționat va încuraja un ciclu de ardere accelerată a combustibililor fosili pentru a răcori oamenii în timp ce lumea de afară devine tot mai caldă.