Plantarea în masă a palmierilor de ulei va grăbi dispariția a 25% din animalele rare din Africa

Universitatea din York a observa că emisiile de gaze cu efect de seră ar crește, de asemenea, din cauza pătrunderii  mai lente a reziduurilor de cultură în solurile plantațiilor, în comparație cu pădurile uscate și pajiștile.

Ecologiștii au descoperit că plantarea în masă a palmierilor de ulei în fostele păduri uscate și pajiști din zonele tropicale și din apropierea ecuatorului african va reduce habitatele și numărul a 25% din păsările și mamiferele rare. Acest lucru a fost anunțat de biroul de presă al Universității din York, în Marea Britanie.

„În ciuda productivității reduse a plantațiilor de palmieri sădite pe locul pădurilor tropicale uscate și al pajiștilor, astfel de plantații ar fi profitabile pentru producătorii de ulei. Calculele noastre arată că plantarea pe scară largă a palmierilor în aceste zone ar îndeplini formal criteriile unei politici de „fără despăduriri”, dar ar pune în pericol de dispariție aproximativ 25% din speciile rare”, a declarat cercetătoarea Susanna Fleiss de la Universitatea din York, Marea Britanie, a cărei declarație a fost citată de serviciul de presă al universității.

Popularitatea în creștere rapidă a palmierului pentru ulei este legată de costul său scăzut și de ușurința relativă de cultivare a lor, ale căror fructe sunt folosite pentru a obține această formă de grăsime vegetală. În ultimii ani, oamenii de știință din domeniul climei și ecologiștii au devenit foarte îngrijorați de faptul că pădurile primare străvechi sunt defrișate pentru a se înființa noi plantații de palmieri de ulei în țările tropicale și ecuatoriale.

Astfel de preocupări au determinat marile companii producătoare de ulei de palmier să elaboreze un set de orientări și reglementări, așa-numita politică de despădurire zero (ZDC). Potrivit acestui set de principii, elaborat în 2018 de către Roundtable on Sustainable Palm Oil (RSPO),noile plantații de ulei de palmier ar trebui să fie înființate în zone în care pădurile au fost deja defrișate sau în care inițial nu existau păduri.

Fleiss și colegii săi din Marea Britanie, Africa de Sud și Germania au fost interesați de consecințele punerii în aplicare a politicii ZDC. Cu această idee, ei au cartografiat acele regiuni ale lumii în care cultivarea palmierului de ulei respectă pe deplin principiile „zero defrișări” și este o afacere viabilă din punct de vedere economic.

Potrivit lui Fleiss și a colegilor săi, aproximativ 167 de milioane de hectare de pe Pământ îndeplinesc aceste criterii, cea mai mare parte dintre acestea aflându-se în pădurile și pășunile uscate din Africa și America de Sud. O mare parte din această zonă a fost deja parțial degradată de noi pajiști și pășuni, însă multe astfel de zone au rămas neatinse de oameni.

Cercetătorii au studiat structura actuală a acestor biome și au folosit modele computerizate pentru a prezice modul în care înființarea plantațiilor de palmieri va afecta populațiile locale de animale și păsări, inclusiv speciile rare și pe cale de dispariție. Calculele lor au demonstrate că introducerea plantațiilor de palmieri pe scară largă ar cauza reduceri severe ale habitatului pentru aproximativ 34% din speciile de păsări și animale rare și pe cale de dispariție.

În mod similar, înființarea de plantații de palmieri de ulei va reduce aria de răspândire a aproximativ 25% din speciile de păsări și mamifere amenințate. Emisiile de gaze cu efect de seră vor crește, de asemenea, din cauza pătrunderii mai lente a reziduurilor vegetale în solurile plantațiilor decât în pădurile uscate și pășuni. Toate acestea, susțin oamenii de știință, pledează în favoarea revizuirii ZDC și a dezvoltării unor noi principii care să protejeze mai eficient natura și clima.