Climatologii au pus la îndoială fezabilitatea planurilor globale de plantare în masă a pădurilor

Cercetătorii își propun să se concentreze asupra conservării copacilor existenți și asupra dezvoltării și punerii în aplicare a unor abordări agroecologice pentru producția de alimente.

O echipă internațională de oameni de știință în domeniul climei a ajuns la concluzia că planurile de plantare a pădurilor propuse de țările care fac parte din Acordul de la Paris privind clima, sunt total nerealiste. Implementarea lor ar necesita reduceri drastice ale producției de alimente, au declarat marți reprezentanții Universității din Melbourne, Australia.

„Țările văd terenurile ca pe o resursă nesfârșită care poate fi folosită în implementarea planurilor lor climatice. Nu poți să iei un teren liber, a cărui suprafață este egală cu jumătate din toate terenurile cultivate, și să-l plantezi cu copaci. Aceste planuri pur și simplu nu vor funcționa în practică, având în vedere vulnerabilitatea copacilor plantați și potențialul de răspândire a secetelor și incendiilor”, a declarat Kate Dooley, cercetător la Universitatea din Melbourne, Australia, citată de biroul de presă al universității.

În decembrie 2015, a fost semnat Acordul de la Paris privind combaterea încălzirii globale. În cadrul acesteia, țările participante s-au angajat să reducă în mod voluntar emisiile de CO2 în următoarele decenii pentru a menține creșterea medie anuală a temperaturii între 1,5 și 2 grade Celsius.

În prezent, mulți oameni de știință din domeniul climei presupun că acest obiectiv nu va putea fi atins, deoarece omenirea va trebui să reducă emisiile la zero sau chiar să înceapă să elimine dioxidul de carbon din atmosferă pentru a reuși acest lucru. În plus, părțile la acord elaborează planuri de refacere accelerată a pădurilor și a altor ecosisteme naturale care absorb în mod activ CO2 din atmosferă.

Dooley și colegii săi au fost interesați să afle cât de realiste sunt astfel de inițiative ale țărilor participante la Acordul de la Paris și au evaluat, de asemenea, cât de multe terenuri libere ar trebui să fie scoase din circuitul economic pentru a îndeplini pe deplin aceste angajamente voluntare. Pentru a face acest lucru, oamenii de știință au analizat toate angajamentele voluntare ale părților la tratat și au analizat cât de mult teren este liber în prezent.

Calculele efectuate de oamenii de știință din domeniul climei au evidențiat irealismul extrem al planurilor de plantare a pădurilor. În total, peste 633 de milioane de hectare de terenuri degradate și utilizate în prezent sunt transformate în păduri, dintre care doar 551 de milioane de hectare nu sunt utilizate pentru agricultură și au fost acoperite cândva de păduri. În consecință, cele 82 de milioane de hectare lipsă ar fi scoase din circuitul agricol.

Potrivit lui Dooley și colegilor săi, acest lucru ar agrava situația tensionată în ceea ce privește disponibilitatea alimentelor și a altor produse agroindustriale, ceea ce ar afecta în special regiunile cele mai defavorizate și subdezvoltate ale planetei. Chiar și în acest caz, spun oamenii de știință, plantarea de păduri nu ar fi suficientă, deoarece ar trebui să fie plantate peste 1,2 miliarde de hectare de pădure pentru a realiza pe deplin angajamentele deja anunțate și asumate.

Din acest motiv, oamenii de știință sugerează că guvernele țărilor care au planuri ambițioase de plantare de arbori ar trebui să se concentreze pe conservarea pădurilor existente și pe dezvoltarea și punerea în aplicare a unor abordări agroecologice pentru producția de alimente în noile zone împădurite. Ambele ar reduce semnificativ riscurile asociate cu o probabilitate crescută de apariție a incendiilor și de dispariție în masă a pădurilor, au rezumat Dooley și colegii săi.