Complexul Hidroenergetic Nistrean are efecte asupra mediului acvatic, dar și a ecosistemelor riverane

Prin activitatea Complexului Hidroenergetic Nistrean (CHN) s-a indus un impact negativ asupra mediului, inclusiv asupra vieții plantelor și animalelor din regiune, generându-se efecte directe, indirecte, dar și cumulative atât în mediul acvatic, cât și în ecosistemele riverane râului.

Vegetația silvică de-a lungul fluviului Nistru este reprezentată prin păduri zonale (gorunete cu frasin, păduri de stejar cu carpen, de stejar cu porumbar etc.) și păduri azonale (pădurile din văile râurilor - zăvoaie; pădurile petrofite - de stâncării). 

Pădurile riverane (aflate în zone de tranziție dintre ecosistemele acvatice și ecosistemele terestre) sunt foarte sensibile la regimul hidrologic al fluviului (variațiile sezoniere, durata, frecvența, rata de schimbare și magnitudinea ei) și la modificările de mediu (poluarea, schimbările climatice etc.). Impactul negativ al acestor factori asupra ecosistemelor de păduri inundabile poate fi redat prin alterarea funcționalității lor (diminuarea capacităților fiziologice și reproductive ale arborilor, cu un declin evident al ecosistemelor formate din plop și salcie). Cel mai evident impact al deficitului de umiditate îl resimt arborii tineri/puieții și arborii bătrâni (prin inhibarea formării/dezvoltării semințelor, germinarea lor și a stresului indus de lipsa apei). Astfel, prin scăderea zonelor inundabile din valea Nistrului, îndeosebi din Nistrul Inferior (diminuarea albiilor vechi, bazinelor de apă, zonelor umede, coborârea nivelului freatic în aceste regiuni etc.), în combinație cu aridizarea climei (prezența secetelor îndelungate) pot fi afectate pădurile inundabile (arborete de salcie, desișuri de răchită, arborete de plop în amestec cu alte specii caracteristice zonelor umede etc.). Cumularea cu alte impacturi, condiționate de acțiunile antropice (defrișare, includerea terenurilor riverane în circuitul agricol, management defectuos etc.) și tendințele actuale ale modificărilor de mediu, inclusiv schimbările climatice, prezintă pentru ecosistemele silvice factori care induc diminuarea corologiei/distribuției, modificarea parametrilor cantitativi și calitativi.

Construcția și operarea Complexului Hidroenergetic Nistrean a modificat suprafața zonelor inundabile de luncă. Spre exemplu, în zona Nistrului de Jos (zonă umedă reprezentativă din țară, cu relief de câmpie care favorizează prezența suprafețelor largi de luncă inundabilă), pe sectorul Talmaza-Palanca, prin modelarea hidraulică, s-a identificat o suprafaţă de aproximativ 815 ha a zonelor periodic inundate (perioada de revenire de doi  ani) înainte de construcţia CHN, care a încetat să mai fie inundată după construcţia complexului, ca urmare a atenuării debitelor maxime de către lacurile de acumulare.

S-a constatat faptul că CHN a generat un impact asupra populaţiilor de păsări din Republica Moldova, îndeosebi în cazul speciilor asociate zonelor acvatice. Datele din literatura de specialitate indică și o scădere a numărului de specii de avifaună prădătoare (între anii 2009–2015), cauzată de pierderea zonelor favorabile (stânci de pe malul fluviului) şi simultan de activitatea antropică crescută.

Aceste impacturi pot fi explicate prin reducerea generală a debitelor de apă (în special, reducerea debitelor de primăvară) și prin reducerea conectivității laterale a fluviului cu zona inundabilă. Ca rezultat, s-a pierdut habitatul de hrănire sau de reproducere pentru speciile de păsări asociate zonelor acvatice.

Reducerea cantităţii disponibile de hrană pentru speciile de păsări ihtiofage reprezintă, de asemenea, un impact negativ (iar scăderea semnificativă a resurselor piscicole duce la reducerea cantităţii disponibile de hrană pentru păsări; este estimat că efectivele populaţionale ale peştilor au scăzut de 15,6 ori între 1950 şi 2000, comparativ cu perioada pre-CHN).

Variaţiile intra-zilnice ale nivelului apei (hydropeaking) conduc la restrângerea suprafeţelor unde cuibăritul păsărilor acvatice (în principal cele care cuibăresc în stuf sau în zona malurilor) este posibil, atât prin afectarea directă a cuiburilor instalate, cât şi prin evitarea instalării de noi cuiburi.

Speciile de herpetofaună, mamifere dependente de mediul acvatic resimt un declin al populațiilor prin mai mulți factori:

• poluarea apei (substanțele chimice poluante pot afecta procesul reproductiv, sistemul imunitar al speciilor, acumulându-se în țesuturi);
• pierderea calității/fragmentarea habitatului (apele eutrofice, abundente în alimente susțin o densitate mai mare de indivizi; habitatele înguste, lineare - un număr mai mic de indivizi; prezența ecosistemelor riverane cu păduri din Fraxinus excelsior, Acer pseudoplatanus și strat vegetativ bine dezvoltat - induce prezența locurilor de repaos/adăpost și, deci, un număr mai mare de indivizi; prezența indiguirilor pe râuri - prin reducerea debitul de apă, reduce resursele trofice, iar prin creșterea debitului apei - sunt posibile inundații și creșterea mortalității puilor etc.);
• reducerea bazei trofice (pești, amfibieni, unele păsări etc.) și braconaj.

Prin reducerea debitelor, inclusiv a celor de primăvară, diminuarea conectivității laterale a râului, CHN a contribuit la o pierdere de habitat pentru speciile dependente de apă, pe o suprafață de circa 535 ha (corespunzătoare zonelor umede care erau inundate periodic înaintea construcţiei Complexului Hidroenergetic Nistrean în Sectorul Median al Nistrului şi care au încetat a mai fi inundate după construcţia complexului). Deci, se estimează că CHN a cauzat o pierdere de aproximativ 3,6% din habitatul optim al acestor specii (valoare ce poate fi atribuită unui impact semnificativ).

Impactul CHN asupra ariilor naturale protejate de stat, a speciilor de floră și faună protejate la nivel național și internațional, analizat prin prisma politicilor Uniunii Europene în materie de natură și biodiversitate (Directiva privind păsările și Directiva privind habitatele, 1992) indică faptul că nu este atins așa-numitul stadiu de conservare „corespunzător” pentru habitatele naturale și speciile de interes comunitar. Aceste politici europene, în linii generale, impun următoarele cerințe:

• aria de extindere naturală și teritoriile care se încadrează în aria protejată sunt stabile sau în creștere;
• structura și funcțiile specifice, necesare pentru menținerea ariei pe termen lung, există și vor continua, probabil, să existe în viitorul apropiat; și
• stadiul de conservare a speciilor prezente, este corespunzător (dinamică pozitivă a populațiilor, nu este amenințată aria de extindere a speciei, habitat favorabil dezvoltării, lipsa deranjărilor, deteriorărilor etc.)

În concluzie, poate fi considerat faptul că în urma construcţiei acestui complex şi a funcţionării lui în ultimii aproape 40 de ani, majoritatea componentelor biologice asociate fluviului Nistru au fost afectate, cu diferite nivele de magnitudine. În același timp, CHN va continua să genereze un impact semnificativ asupra acestor componente, în situaţia în care nu se implementează măsuri clare de reducere/atenuare a impactului şi de compensare a pierderilor.

Acest rezumat reflectă capitolul „Evaluarea impacturilor cauzate de construcția și operarea CHN asupra unor elemente biologice caracteristice bazinului fluviului Nistru” din „Studiul impactului social și de mediu al Complexului Hidroenergetic Dnestrovsc”, semnat de Ala Donică.

Studiul a fost comandat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în Moldova și elaborat de un grup de experți independenți, la solicitarea Ministerului Mediului din Republica Moldova, cu sprijinul financiar al Suediei.