De ce nu se încurcă păianjenii în propria lor pânză?

Mătasea de păianjen este surprinzător de rezistentă și în același timp destul de lipicioasă, însă păianjenii înșiși sunt pricepuți să se deplaseze în plasele lor mortale și să prindă cu succes multe tipuri de pradă.

Cel mai adesea, în natură găsim pânze create de păianjeni țesători din familia Araneidae. Aceste creaturi folosesc diferite tipuri de mătase pentru un scop sau altul. Substanțele secretate de glande,  pot fi până la șapte, la diferiți păianjeni.

Substanța lichidă curge prin găuri, numite spițe, sub influența gravitației, iar apoi se solidifică. Rezultatul este un material puternic și rigid, uneori chiar cu proprietăți de amortizare.

Un tip de mătase joacă rolul de bază pentru pânză. Aceasta din urmă este întărită cu o spirală auxiliară care ajută păianjenul să se țină în timpul construcției. Această spirală este apoi tăiată și înlocuită cu o spirală acoperită cu o substanță adezivă.

S-ar putea părea că păianjenul riscă să se încurce în propria pânză, dar nu tot firul se dovedește a fi lipicios. Datorită ghearelor speciale de pe picioarele lor și poziționării lor, păianjenii sunt capabili să evite zonele lipicioase. În plus, picioarele păianjenilor sunt acoperite cu o combinație de fire de păr ramificate și un strat chimic care oferă proprietăți antiaderente. Capacitatea de a se deplasa într-un mod special împiedică păianjenul să cadă în propria capcană.