Cu DREPTul – #3 Organizațiile societății civile din R.Moldova – lege nouă și provocări…

În acest episod, vorbim despre organizațiile societății civile (OSC) din Republica Moldova și despre provocările acestora, multe acutizate de pandemie și de criza politică. Adoptarea legii privind organizațiile necomerciale din iunie 2020 este, probabil, cea mai importantă schimbare pentru societatea civilă din ultimul an. De ce a fost necesară o nouă lege și ce îmbunătățiri aduce sunt doar câteva dintre subiectele discutate cu invitata acestui episod, jurista Aliona Țurcan. 

Aliona este expertă și traineră în buna guvernare a organizațiilor societății civile, planificarea strategică și advocacy. A participat la elaborarea mai multor proiecte de legi ce vizează activitatea societății civile, inclusiv noua lege a OSC-urilor din 2020, dar și cea privind mecanismul de desemnare procentuală, cunoscută drept  legea 2%, despre impactul căreia nu am putut să nu o întreb. 

Aliona Țurcan: 2 % este necesar și suficient. Mecanismul de 2% cel mai simplu permite tuturor cetățenilor țării care au un venit să participe la repartizarea banilor publici. Volens-nolens noi plătim impozitul pe venit atunci când avem un salariu, 100% din acest impozit merge în bugetul statului. Prin desemnarea procentuală, aveți posibilitatea să participați la repartizarea acestui buget și să scoateți 2% din acest impozit pe care l-ați dat statului, să-l direcționați către o organizație pe care vreți dumneavoastră s-o susțineți. Consider că este o contribuție destul de bună, care cumva, vrei nu vrei, face ca organizația să fie vizibilă în comunitate. Acest mecanism nu doar urmărește susținerea organizațiilor, dar urmărește și vizibilitatea lor în comunitate, și acțiunea lor în comunitate, deoarece o organizație care nu este cunoscută în comunitate, care nu lucrează în beneficiul comunității, probabilitatea că o să fie în beneficiul ei desemnare procentuală este foarte mică. 

Cu DREPTul: În ce măsură cetățenii înțeleg importanța acestor 2% și importanța susținerii organizațiilor societății civile?

Aliona Țurcan: În proporția în care organizația îi face să înțeleagă acest lucru. Cea mai mare povară este totuși pe organizație. Organizația trebuie să-și facă campanie de promovare prin activitățile sale, prin acțiunile sale, ca să lămurească cetățeanului că el are dreptul să desemneze această sumă și deja este concurența ca să desemneze această sumă anume în favoarea acestei organizații. Lista beneficiarilor desemnării procentuale crește. Dacă în primul an noi am avut 200, acum avem aproape de mia, adică se mărește concurența. Educarea cetățeanului este tot una din scopurile societății civile. Astfel, educăm și cetățeanul. Legislația spune că persoana care are două și mai multe surse de venit este obligată să depună declarația pe venit. Dacă persoana are venit dintr-o singură sursă, ea nu este obligată să depună declarația pe venit, dar dacă persoana vrea să-și exercite dreptul său la desemnarea procentuală, ea trebuie să depună declarația, adică să facă un efort în plus.

Cu DREPTul: Criza provocată de pandemie nu a ocolit nici OSC-urile. Care au fost cele mai afectată și cum ar trebui să acționeze încât să nu fie considerat timp pierdut această perioadă?

Aliona Țurcan: Pandemia a afectat foarte mult organizațiile care au lucrat în eșantionul serviciilor, organizațiile care au avut diverse centre pentru oferirea serviciilor. Foarte multe au rămas fără personal, deoarece au fost închise aceste centre sau din cauza restricțiilor nu au mai putut fi prestate serviciile. Multă lume a rămas fără salariu, fie intrând în șomaj tehnic, dar ONG-urile nu prea aveau de unde să facă față condițiilor șomajului tehnic și atunci, oamenii, din propria experiență știu, pur și simplu scriau cereri de concediere. Demisia Guvernului, în decembrie, a afectat și ea unele acțiuni și inițiative, deoarece nu au putut fi realizate, dat fiind faptul că în ministere și agenții sunt persoane interimare care, conform legii, nu pot să ia decizii, decizii așteptate, decizii pe care s-a mizat și cumva au stagnat lucrurile. Recomandarea pentru societatea civilă este să acționeze în comun, să constituie alianțe, platforme, orice fel de asociații, formale, neformale, principalul să fie lucrative și să înțeleagă ce promovează, către cine bat, cine este ținta. 

Cu DREPTul: Înțeleg că și criza politică a dat peste cap planurile unor organizații. Ce ar trebui să facă pe partea de advocacy, care practic nu prea e posibilă în absența unor instituții centrale parțial funcționale?

Aliona Țurcan: Advocacy este, în primul rând, schimbarea la nivel de guvernare, schimbarea politicilor și a abordărilor. O campanie de advocacy nu este reușită atunci când nu sunt implicați mai mulți actori care știu foarte clar care este scopul final, care au un mesaj clar pentru decidenți, care au un mesaj clar pentru susținători, niște strategii clare cum să-și atingă scopul. Pentru a face advocacy la nivel național normal că sunt necesare eforturi consolidate a organizațiilor care acționează în acest domeniu. Dacă vin la Guvern zece organizații care acționează într-un domeniu oarecare, cu zece viziuni de schimbări de politici, vă dați seama că guvernanții o să se uite și n-o să înțeleagă ce vreți. Trebuie o poziție consolidată și clară în advocacy. Indiferent cât de mare nu ar fi reticența, dacă suntem consecvenți, nu anul acesta, la anul, nu la anul, peste trei ani, la sigur o să obținem. Cu părere de rău, în contextul crizei politice, nu ne rămâne decât să sperăm că nici o criză nu este veșnică și cumva situația se va redresa. Nu putem sări, nu putem trece peste niște bariere pe care ni le pune, de exemplu, legislația. Să facem o inițiativă legislativă super bună, dar care să necesite avizul Guvernului, care nu este apt să ne-o dea și nu putem să trecem la Parlament, deoarece nu putem să trecem la Guvern. Asta așa, un exemplu foarte evident. În unele cazuri, cu părere de rău, nu avem decât să așteptăm sau să ne concentrăm pe alte sarcini pe care putem să le exercităm nemijlocit. 

Cu DREPTul: Unele organizații, în special cele locale, oricum  trebuie să lucreze direct cu beneficiarii, indiferent de pandemie. Ce pârghii ar exista sau ar putea dezvolta încât să nu sufere calitatea serviciilor? 

Aliona Țurcan: Administrația publică locală, autoritățile locale sunt mai receptive față de organizațiile care acționează la nivel local sau regional, deoarece sunt mai aproape, mai prietenești, mai vecini. Conlucrarea lasă de dorit atunci doar când decidenții de pe loc nu înțeleg scopurile și obiectivele asociației, ceea ce trebuie să accentueze fiecare organizație că ea, de fapt, lucrează în beneficiul comunității, ea lucrează pentru rezolvarea problemelor beneficiarilor. Elementul acesta de educație a administrației publice locale, care să nu vadă în aceste organizații locale un concurent, dar să vadă un aliat, să înțeleagă exact că problemele din localitate pot fi rezolvate mai ușor, mai lesne cu implicarea societății civile, cu implicarea unei asociații obștești care poate să scrie un proiect, care este eligibilă la un proiect la care nu este eligibilă administrația publică locală și invers. O asociație obștească poate să ajute administrației publice locale să scrie un proiect de infrastructură, pentru că administrația publică locală nu are competențe în scriere de proiect, dar asociația obștească are, dar ea nu este eligibilă și să facă consorțiul acesta, atunci când biruie și unul și altul și să meargă mână în mână, să înțeleagă că sunt aliați. Merg foarte bine lucrurile atunci, acolo unde APL-ul înțelege asta și unde implică societatea civilă. De obicei, la nivel local sunt două-trei organizații active.

Cu DREPTul: Ce recomandări ai avea pentru organizații pe partea de bună guvernare, transparență, încât să fie nu doar cât mai funcționale, dar și protejate de acuzațiile de tot felul, care nu au lipsit nici în ultimul an?

Aliona Țurcan: Transparența și sinceritatea este cel mai bun instrument pe care poate să-l folosească societatea civilă în apărarea sa. Atunci când organizația este transparentă, când nu are ce ascunde, când tuturor celor interesați le este garantat accesul la rapoartele organizației, la cum se cheltuie banii în organizație, cine sunt beneficiarii organizației. Altă politică mai bună nu poate s-o facă. 

Cu DREPTul: Și iată la capitolul acesta cât de bine sunt OSC-urile din Moldova?

Aliona Țurcan: Indubitabil este mai mult de 50% că organizațiile stau bine la capitolul transparență. Este educată suficient societatea civilă ca să înțeleagă cât este de importantă transparența și deschiderea organizației vizavi de învinuirile aduse. 

Cu DREPTul: Cum ai defini, descrie tabloul general, etapa dezvoltării organizațiilor societății civile în R.Moldova? Adesea, când se vorbește despre societatea civilă se menționează câte există. Pe de altă parte, unele voci zic că nu-i reprezentativă această cifră pentru că la modul practic nimeni nu știe câte exact sunt, câte și cât de active sunt…

Aliona Țurcan: Numărul de OSC-uri înregistrate încă nu spune că societatea civilă are un grad sau altul de dezvoltare. La moment, noi avem înregistrate circa 13.000 de OSC-uri, cifra nu este exhaustivă. Cumva, indicele de viabilitate și sustenabilitate nu se măsoară prin numărul ONG-urilor înregistrate, dar cred că prin numărul ONG-urilor sau OSC-urilor valabile și viabile. 

Cu DREPTul: Și cum putem ști câte sunt valabile și cât de viabile?

Aliona Țurcan: Viabile sau cele care cel puțin active sunt, dau semne de viață. Am spus că putem să considerăm astfel OSC-urile care își exercită obligațiile față de stat, una dintre care este prezentarea situației finaciare la Biroul Național de Statistică (BNS). După studiile pe care le-am făcut, din cele peste 13 mii de organizații înregistrate doar 25-26 la sută prezintă la BNS starea financiară, indiferent de faptul că este pe zero, adică nu a avut careva activitate sau a avut activități și are careva venituri și careva cheltuieli. 

Cu DREPTul: Cum ai descrie, defini acest sector? La ce etapă a dezvoltării se află?

Aliona Țurcan: Sunt de mai bine de 20 de ani în acest sector. Știu cum a avansat societatea civilă. Știu care este situația și în alte țări ale Uniunii Europene și în țările parteneriatului estic. Părerea mea, societatea civilă a Republicii Moldova este destul de dezvoltată. Desigur, avem unde tinde, dar avem o societate civilă dezvoltată, o societate civilă cumva școlită, destul de versată în domeniul drepturilor sale, în domeniul puterii de advocacy, să-i spunem, puterea de a influența deciziile guvernării. 

Cu DREPTul: Care-s cele mai acute probleme cu care se confruntă organizațiile societății civile?

Aliona Țurcan: Una din probleme aș vedea-o cooperarea dintre organele statului și societatea civilă, începând de la cel mai înalt nivel. Au fost, istoric, niște încercări de a colabora cu societatea civilă la nivel de platforme, la nivel de consiliul național pentru participare, așa o structură a fost. La moment, cooperarea dintre Parlament, Guvern, ministere și societatea civilă nu este instituționalizată cumva, nu avem un document clar care să pună bazele unei astfel de colaborări și cooperări. Dacă la nivel local, de exemplu, găsim mai multe exemple pozitive, practici pozitive de colaborare, la nivel de stat această colaborare nu este formalizată. Sunt cumva încercări sporadice, desigur din partea societății civile, că asta este mai neliniștită și întotdeauna-i trebuie ceva, dar, în special, este foarte necesară o astfel de colaborare atunci când suntem în câmpul elaborării și implementării de politici.

Nu avem nevoie de o colaborare sterilă. Nu avem nevoie de colaborare de dragul unei colaborări. Nu facem acorduri de parteneriat ca să fâlfâim cu ele și să spunem că avem acord de parteneriat semnat cu Parlamentul. Societatea civilă deja este destul de avansată ca să știe ce vrea de la guvernare, să știe ce fel de politici sunt necesare pentru elaborare și pentru implementare în favoarea beneficiarilor acestor organizații, în favoarea societății în general. Și uite, aici, în acest plan nouă ne-ar trebui o deschidere suficientă din partea guvernării la cel mai înalt nivel. 

Cu DREPTul: Cum îți explici, de nu există această deschidere a guvernării?

Aliona Țurcan: În primul rând că sunt destui oameni la guvernare care nu înțeleg ce înseamnă societatea civilă și nu înțeleg rolul societății civile de a acționa în beneficiul cetățeanului sau în beneficiul unei pături din societate. Organizațiile sunt destul de specializate, sunt platforme, sunt alianțe care acționează în comun pentru promovarea la careva politici. Cu părere de rău, cei care sunt la guvernare nu prea înțeleg interesul acesta al societății civile de a acționa în beneficiul cetățeanului și deoarece, cum am spus, societatea noastră civilă este destul de coaptă ca să nu mai ceară bani pentru implementarea acțiunilor, dar să ceară bani pentru revizuirea politicilor și pentru revizuirea abordării guvernanților față de o problemă sau alta. Ar fi poate mai ușor și mai confortabil pentru unii guvernanți să spună hai să susținem societatea civilă prin a le da bani să implementeze niște programe. Sunt organizații destul de mature, care au ajuns la altă treaptă, care vor schimbări de abordare, schimbări de viziune, schimbare de politici și asta este mai greu. 

Cu DREPTul: Și cum depășim acest hop?

Aliona Țurcan: Doar cu consecvență, cu campanii foarte ample de advocacy, campanii menite să schimbe atitudini și viziuni. La sigur se poate de rezolvat. Ceea ce ține de Republica Moldova, avem exemple foarte bune. Avem exemplul dezinstituționalizării. Țin minte cu cât greu, cu cât scârț a mers programa de dezinstituționalizare, închiderea instituțiilor în special pentru copiii cu dizabilități mintale și integrarea lor în familii, cu cât scârț și cu câtă respingere a mers conceptul de educație incluzivă. Erau împotrivă toți. Aveam impresia că toți au făcut un front comun, și profesorii, și cadrele didactice, și managerii școlari, și părinții copiilor tipici, și părinții copiilor atipici. Am depășit asta. Am reușit să schimbăm atitudinea. Am reușit să schimbăm societatea, dar a trebuit o muncă enormă, a trebuit implicare foarte multă, a trebuit luptă. 

Cu DREPTul: Înafară de problema relației defectuoase dintre societatea civilă și guvernanți, care alte probleme durute mai sunt?

Aliona Țurcan: Recunoașterea că organizațiile societății civile fac un bine pentru societate. Lipsa de susținere din partea statului. Normal că este foarte mare dependența organizațiilor societății civile de finanțările externe și ar trebui programe statale care nu să le dea bani direct, dar să ajute organizațiile pentru a deveni sustenabile financiar. Da, este mecanismul 2%. Prin mecanismul 2% s-au obținut sume substanțiale. În 2017, în primul an când a fost inclusă desemnarea procentuală, noi am avut două milioane opt sute de lei direcționați către organizațiile societății civile. Peste doi ani, în 2019, noi avem deja șapte milioane șase sute. O creștere substanțială, aproape de trei ori și. Chestia este că avem un număr foarte mic de contribuabili care desemnează, mai puțini de o pătrime, cu ceilalți se poate de lucrat. Este și asta o sursă de venit pentru organizații, dar este destul de mică. Se atrage o atenție deosebită, în ultimul an, antreprenoriatului social și aici ar fi de discutat foarte mult, deoarece modificările introduse în legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, în legea 845 din 1991, o lege destul de veche, cu părere de rău nu dau organizațiilor mână liberă să-și construiască întreprinderi sociale, reieșind din conceptul care a fost pus în lege, că asociația trebuie să-și fondeze un SRL, ulterior acesta să obțină statut de întreprindere socială și dacă chiar obține statutul de întreprindere socială, cu toate că în lege scrie, dar legea nu are, cu părere de rău, mecanisme de implementare și statul nu acordă nici facilități, cum a spus cineva care activează de mult timp în domeniul antreprenoriatului social, măcar să nu ne-ncurce.

Era vorba statul să stimuleze nu organizațiile necomerciale, dar să stimuleze pe cei care cumpără de la organizațiile necomerciale, pe cei care fac achiziții din produsele sau serviciile rezultate în antreprenoriatul social. Iarăși vorbim despre schimbarea concepției, despre schimbarea viziunii și orientarea către o economie socială. Se poate. Eu înțeleg că trebuie de depus eforturi, de elaborat, iarăși, politici în domeniu, de elaborat legi care să acopere golurile acestea și să le dea voie organizațiilor necomerciale să se dezvolte sustenabil, să schimbăm paradigma de la mâncători de granturi la organizații sustenabile care pot să se întrețină. 

Cu DREPTul: Cum statul susține sau ar trebui să susțină OSC-urile? 

Aliona Țurcan: Susținerea statului există la nivel de prevederi legale. Cu părere de rău, există foarte prost și ambiguu la nivel de implementare. Cu părere de rău, atunci când se încearcă a face ceva, atunci când administrația publică locală, de fapt, care are un buget al ei și un sold de rezervă, care de obicei merge la cofinanțarea diverselor proiecte orientate spre dezvoltarea comunității și spre acordarea serviciilor. Republica Moldova este o țară care are o legislație foarte bună și v-o spun eu, ca jurist care profesează în domeniu de mulți ani. Baza legală, cadrul normativ noi îl avem foarte bun. Cu părere de rău, noi stăm foarte prost la capitolul implementare, la capitolul să traducem în viață, cum se spunea înainte, aceste prevederi legale. Noi nu avem mecanisme clare de implementare. 

Cu DREPTul: În perspectivă, ce mai trebuie de făcut?

Aliona Țurcan: Mai sunt tare multe categorii de populație care au nevoie de asistența și sprijinul societății civile. Este foarte mult de lucru unde Guvernul și guvernanții, atât la nivel central, cât și la nivel local, nu ajung. Sunt foarte multe probleme în societate care trebuie rezolvate și pot fi rezolvate cu suportul societății civile, dar societatea civilă trebuie să se dezvolte în continuare. Sunt multe probleme care nu sunt acoperite, care își așteaptă organizațiile lor, care o să le abordeze și care o să le aducă la cunoștința sau la mintea guvernanților că ele tot trebuie de rezolvat. 

Cu DREPTul: La 27 august 2020, a intrat în vigoare noua lege cu privire la organizațiile necomerciale. A fost o decizie mult așteptată de societatea civilă, dar și oarecum tergiversată de guvernanți. De ce a fost necesară această nouă lege?

Aliona Țurcan: Societatea civilă din R.Moldova s-a ghidat până în 2020 de legea cu privire la asociațiile obștești, adoptată în 1996, și de legea cu privire la fundații, adoptată în 1999. În 2002 a intrat în vigoare noul Cod civil care, pe lângă asociații obștești și fundații, mai reglementa încă o formă nouă de organizație necomercială – instituția, care era publică și privată. Însă, instituția a rămas nereglementată până în 2020. La 1 martie 2019, au fost operate alte modificări în codul civil și legile care reglementau organizațiile societății civile deja erau depășite. Actuala lege în vigoare cu privire la organizațiile necomerciale s-a început lucrul asupra ei încă de prin anii 2017-2018. A urmat o epopee întreagă cu adoptarea în prima lectură în Parlament, respingere, iarăși și, în sfârșit, în iunie 2020 a fost adoptată această lege. Legea 86 cu privire la organizațiile necomerciale, cumva, sub umbrela ei, strânge trei forme juridice de organizare a organizațiilor necomerciale: asociația obștească, fundația și instituția privată. Per total, legea a simplificat procedura de înregistrare a organizațiilor necomerciale, a modificat modul, dacă putem să spunem așa, de administrare internă a organizațiilor necomerciale. Totodată, au fost și eliminate niște restricții de asociere, care exista în legislația anterioară, de exemplu, funcționarii publici, cetățenii străini, agenții economici nu puteau fi membri ai organizațiilor necomerciale. Ceea ce noi o considerăm tot o mică victorie, a fost eliminată taxa pentru înregistrarea OSC-urilor, ceea ce mai multe organizații se plângeau că deși această taxă nu era prea mare, oricum o vedeau ca un impediment la înregistrarea organizației.  

Cu DREPTul: Care-s schimbările din lege care fac diferența?

Aliona Țurcan: Ceea ce îmi place și ceea ce experții și specialiștii în bună guvernare spuneau că organul de conducere urmează a fi delimitat de organul executiv. Uite că legea 86 face diferența clară. Din punctul meu de vedere, victoria mare este că organul de conducere este delimitat exact, prin lege, de organul executiv. 

Cu DREPTul: Cine, dacă putem spune așa, va simți cel mai mult impactul acestei legi și al acestor modificări?

Aliona Țurcan: În primul rând, va fi și o claritate pentru organele statului. Cred că o bună parte, dacă nu chiar jumătate din organizațiile necomerciale existente, aveau președinte care era membru al consiliului de administrare sau de conducere și tot președintele exercita funcția de executiv. Adică, președintele cu o mână cumva conducea organizația, cu altă mână își executa propriile ordine. Pentru organele de stat, pentru organul de înregistrare, pentru serviciul fiscal de stat, era confuzia asta, care totuși e conducătorul organizației și cine gestionează organizația. Acum, este clară această distincție. Pe de altă parte, cred că asta este o practică, sau va deveni dacă încă nu este, o practică benefică pentru organizații deoarece le va organiza  structura sau le va definitiva o structură mai clară și o interacțiune clar stabilită dintre organul de conducere, organul executiv și organul de control. 

Cu DREPTul: Ce organizații sunt puse în situația de a se re-înregistra sau de a face modificări în actele constitutive? Aveți anumite recomandări pentru aceste organizații, de unde trebuie să înceapă? Ce se va întâmpla dacă nu se vor conforma?

Aliona Țurcan: Legea este foarte permisivă și prietenoasă cu toate organizațiile care sunt înregistrate la moment. Legea acordă un termen de 24 de luni pentru ca organizația să-și aducă în conformitate actele de constituire cu prevederile legii. Vreau să subliniez că atât legea nouă, cât și legea veche prevedeau obligația organizației necomerciale de a se conforma modificărilor legislative. Dacă tu te înregistrezi ca și persoană juridică, tu își asumi careva obligații, una din obligații este de a-ți aduce actele de constituire în conformitate cu prevederile legale. S-a considerat că este un termen suficient pentru ca organizațiile la care structura este diferită. Nu consider că este un impediment necesitatea aducerii actelor în conformitate cu prevederile legii. Nu cred că o să fie inițiate, de exemplu, proceduri de lichidare sau proceduri foarte drastice. Dacă facem o paralelă, obligația organizației de a avea un cod unic, un număr de identitate unic, idno, a fost introdusă prin hotărâre de Guvern în 2006 și suntem în 2021 și mai sunt organizații care nu au acest idno și nu le-a mai lichidat nimeni. Nu cred că o să se întâmple ceva foarte grav, doar că în cazul în care o să între în relații cu diverse organe de stat, nu-i exclus ca organele respective să le ceară statutul adus în conformitate cu legea sau schimbarea organigramei și introducerea administratorului. Nu-i exclus că atunci când vor veni la bancă să-și modifice contul sau să-și actualizeze careva informații, banca, sau serviciul fiscal de stat, sau biroul național de statistică, sau alte organe ale statului să spună la voi este ceva în neregulă. Dacă organizația este cât de cât vie, dacă are activități, ea oricum intră în relații cu diverși actori ai statului și atunci o să i se dea informația asta, că trebuie să-și aducă actele în conformitate cu prevederile legale.