CuDreptul – #14 Veronica Mihailov-Moraru: Reforma justiției – rezistență destul de mare și foarte mult de muncă

Invitata acestei ediții este Secretara de Stat a Ministerului Justiției Republicii Moldova, Veronica Mihailov-Moraru. Cu o frumoasă carieră în avocatură, dar și cu multiple implicări ca expert și consultant în cadrul proiectelor din domeniul drepturilor omului, Veronica Mihailov-Moraru este convinsă că profesioniștii onești și perseverenți sunt cei care produc schimbările spre bine. Iar cazul ei este un exemplu în acest sens. 

Vă invit să o descoperim pe Secretara de Stat Veronica Mihail-Moraru dintr-o perspectivă mai umană, să aflăm nu doar de ce nu este deloc ușor să fii avocat în R.Moldova sau despre reforma justiției, care întâmpină o rezistență destul de mare, dar și despre ce o motivează în ceea ce face sau cu ce îndoieli și frământări s-a confruntat de-a lungul carierei. Acest episod este gândit și moderat de invitatul gazdă Cristian Gologurschi, student în ultimul an la Colegiul „Mihai Eminescu” din Soroca. Cristian urmează în curând să decidă în ce domeniu să-și înceapă cariera, iar jurisprudența este una din opțiuni.

Cristian este unul dintre câștigătorii concursului de eseuri „Realizarea deplină a drepturilor omului — precondiție pentru edificarea societăților echitabile”, organizat în cadrul Proiectului „Consolidarea eficienței și a accesului la justiție în Moldova”, implementat de PNUD Moldova, cu suportul financiar al Suediei. Ca parte a premiului, organizatorii și-au propus ca tinerii să trăiască experiența realizării unui podcast cu o personalitate din domeniul drepturilor omului și justiției, pe care s-o întâlnească și cu care să discute ceea ce-i interesează. 

Cristian Gologurschi: Ce v-a determinat să deveniți avocat?

Veronica Mihailov-Moraru: De fapt, cred că a fost un cumul de circumstanțe care m-au îndreptat în această direcție. Și nu regret, m-am dus la Drept, am făcut Dreptul, chiar mi-a plăcut și apoi trebuia să aleg specialitatea. Eu din timpul facultății am fost foarte activă, am participat la conferințe, seminare, dezbateri și în anul IV am făcut practica de stat la Biroul de Avocați de pe lângă Institutul de Reforme Penale și, datorită activității mele, mi s-a propus să fac stagierea la avocatură, astfel am hotărât să fac avocatura.

Cristian Gologurschi: Prin ce se face unică experiența de a activa ca secretar de stat al Ministerului Justiției? Aș vrea să știu – ce anume v-a determinat să acceptați această poziție? 

Veronica Mihailov-Moraru: M-a determinat tot un cumul de circumstanțe. Eu am devenit prima oară secretar de stat în 2019, pentru câteva luni, după care în august trecut am revenit. Apropo, a fost ca un fel de déjà vu. Atunci, în 2019, am fost numită în luna august și la doi ani distanță, în 2021, am revenit tot în august. Dar care a fost situația? Ideea e că eu în 2019 aveam deja vreo 12-13 ani de experiență în avocatură și consultant juridic în cadrul mai multor proiecte și, cumva, aveam așa un sentiment de dezamăgire totală. Dacă ne aducem aminte și contextul social-politic care era, fiindcă pentru un dosar aparent simplu trebuia foarte, foarte mult să lupți și întâmpinam foarte multă rezistență, inclusiv legată de corupție, interese sau când era vorba de persoane cu drepturi „mai delicate” și am înțeles că era o mare problemă cu integritatea profesioniștilor din domeniu.

Știu că era început de primăvară, în 2019, și m-am oprit în fața Ministerului Justiției și mi-am zis: „Eu aici am să ajung și am să încerc să fac tot posibilul să mișc lucrurile”.

Și a trecut vreo jumătate de an și acolo am ajuns. Au fost trei luni foarte, foarte intense, noi am demarat foarte multe proiecte, acțiuni. Atunci, prima oară s-a discutat despre ideea de evaluare extraordinară a judecătorilor, dar, din păcate, guvernul de atunci a fost dat jos și eu mi-am dat demisia de onoare, nu am vrut să lucrez în continuare cu următorul guvern. Deja în 2021 mi s-a propus să revin la minister și am zis că este o ocazie perfectă să duc în continuare ceea ce mi-am propus și având în vedere că experiența mea de avocat și de consultant în mai multe proiecte mi-a oferit foarte multe prilejuri în care să înțeleg foarte bine care sunt problemele practice. Asta a și făcut ca acum, deja la nivel de politici în domeniul justiției, eu să pot încerca să îmbunătățesc situația.

Acolo eram avocată pe probleme sistemice, aici încerc la nivel de politici să le îmbunătățesc, ca efectele să coboare în jos.

Cristian Gologurschi: Dacă ați avea posibilitatea să vă realizați în alt domeniu, o altă profesie care să vă aducă același nivel de satisfacție, care totuși ar fi ea?

Veronica Mihailov-Moraru: Fie cea de judecător, fie cea de expert, consultant în cadrul proiectelor ce țin de sectorul justiției pentru anumite instituții.

Cristian Gologurschi: O bună parte din cariera Dvs. ați activat ca avocat, cum puteți descrie această profesie?

Veronica Mihailov-Moraru: În Republica Moldova nu este deloc ușor să fii avocat. În primul rând, e o testare continuă a rezistenței tale atât psihologice, cât și profesionale. Tu trebuie permanent, cumva, să te adaptezi.

Este o testare continuă a principiilor tale și a caracterului tău, fiindcă situațiile pot fi multiple și destul de provocatoare, iar linia de trecere, hai să spunem așa, între integritate și situații „că așa ești nevoit să faci în anumite cazuri” e foarte subțire în Republica Moldova.

Dar, pe de altă parte, este și o oportunitate foarte bună de a învăța mereu, deci tu ești încontinuu activ. Din păcate, asta nu este chiar bine. Legislația în ultimii ani și actualmente la fel suferă foarte multe modificări și, dacă ești avocat, tu trebuie să fii la curent cu toate modificările ca să faci față la pledarea fie pe cauze civile, fie pe cauze penale sau orice consultanță pe care o oferi, dar nu este imposibil, dacă asta într-adevăr îți dorești. 

Cristian Gologurschi: Ce cazuri v-au impresionat, v-au marcat, v-au mișcat profund ca om, dar și ca profesionist?

Veronica Mihailov-Moraru: Eu cred că aș împărți experiența mea profesională în două părți: una – cea de 7-8 ani în care am activat ca avocat public și a doua – cea în care am fost avocat privat. Pe perioada în care am fost avocat public, au fost multe cazuri care m-au frapat, să spunem așa, din punctul de vedere al problemelor interne și sociale cu care se confruntă oamenii. Bunăoară, cazul 7 aprilie 2009 m-a urmărit foarte mult timp, fiindcă am reprezentat câțiva dintre tinerii care au fost maltratați. Împreună cu ei a trebuit să lupt prin instanțe de două-trei ori până la judecătorul de instrucție, fiindcă de multe ori procurorii refuzau să pornească urmărirea penală, pe un caz am ajuns și la CtEDO.

Cazurile cu minori, minori care provin din familii vulnerabile la fel foarte mult mă marchează, întrucât de multe ori ei ajung să aibă dosare penale și nu neapărat este problema că au făcut-o cu bună știință, ci problema e că au fost determinați de situația grea din familie sau lipsa de educație asupra valorilor, principiilor și asta-i deja o problemă de responsabilitate și socială.

Dacă e să vorbim de perioada când am fost avocat privat, cauzele în care am reprezentat dosarul „Diaspora”, în 2016, și dosarul „Diaspora vs. R. Moldova 2”, în 2021, când numărul secțiilor de votare inițial a fost unul redus foarte brutal; cazul în care le-am reprezentant pe judecătoarele Domnica Manole și Ludmila Ouș; cazul unei doamne stomatolog, o femeie extraordinară, deosebită, care a fost mulți ani victimă a violenței în familie atât ea, cât și fiicele ei. Am încercat să o ajut maximal posibil, dar aici impedimentele procesuale au fost într-atât de mari, fostul soț, fiind reprezentant al organelor de drept, opunea o rezistență mare și acesta a fost, apropo, unul din cazurile care în 2019 m-au adus la o stare de dezamăgire totală față de sistemul nostru. 

Cristian Gologurschi: Care este diferența și dacă există vreo diferență între a fi avocat public și a activa ca avocat privat?

Veronica Mihailov-Moraru: În fond, ca responsabilitate profesională nu este nicio diferență, dar ca responsabilitate morală și socială este un pic diferit. Când activam ca avocat public, în general, reprezentam clienții care nu aveau posibilități financiare de a-și angaja un avocat privat și problemele lor în marea majoritate erau mai mult legate de sistem, cauzele fiind: sărăcia, lipsa de educație, de valori. Noi, ca avocați publici, eu am avut fericita ocazie să fac parte din generația de avocați publici care am fost pregătiți de experți străini, la Fundația Soros-Moldova.

Am fost învățați să avem o abordare în ansamblu, holistică, adică nu doar să ne rezumăm la rezolvarea problemei judiciare, dar și să încercăm să aducem cetățeanul pe o cale mai bună, ca el să apeleze și la un serviciu psihologic, la un serviciu social, adică el să aibă și o direcție în continuare.

Și nu în ultimul rând, când eram noi avocați publici și eu când activam, activam în special pentru sectorul Ciocana și sectorul Râșcani, aveam o luptă acerbă cu organele de drept, pentru că noi încercam să soluționăm cazurile în care reprezentam clienții noștri la etapa urmăririi penale, să nu permitem ca dosarul să ajungă în instanța de judecată, prin utilizarea medierii sau deferirea în cadrul unor programe probaționale. Lucrul acesta, cumva, pe vremea ceea nu era chiar înțeles sau, hai să zicem așa, acceptat, fiindcă ideea era cât mai repede dosarul să se ducă în instanța de judecată și să fie mai mulți indicatori, iar noi încercam să schimbăm paradigma asta în sensul să degrevăm instanțele de judecată de un număr de cauze, mai ales care erau mai minore, mai puțin grave, cu atât mai mult că inițial era vorba de o bună parte de clienți minori sau consumatori de droguri, care aveau și probleme psihologice și nu era cazul să treacă prin perioada aceasta îndelungată și traumatizantă prin instanțele de judecată.

Ca avocat privat e un pic diferit în sensul că aproape fiecare pas îl coordonam cu clienții și, cumva, până la urmă depindeam de decizia lor finală. Iar clienții, când activam ca avocat privat, erau tot cu o pregătire juridică mult mai avansată decât cea când reprezentam clienții din păturile mai vulnerabile. Și dosarele pe care le-am reprezentat când eram avocat privat erau, hai să spunem așa, importante, în sensul că era mai dificil. De exemplu, dacă vorbesc de acea victimă a violenței în familie, deci acolo luptam, de fapt, cu un reprezentant tot al sistemului de drept, un fost polițist. Dacă vorbim de clientele care au fost judecătoare, deja vorbeam cu Consiliul Superior al Magistraturii sau cu procurori specializați în domeniul dat; dacă vorbim despre dosarul „Diaspora”, aici era alt specific, de aplicare a legislației electorale și a bunelor practici în materie electorală, deci cumva și în aspect, să zic așa, legat și de politică.

Cristian Gologurschi: Cât este de corect, adică în ce măsură profesia de avocat te învață să țintești timpul potrivit de a vorbi și timpul potrivit de a tăcea?

Veronica Mihailov-Moraru: Asta vine doar cu timpul, în niciun caz deodată. E clar că aceasta e foarte important și ideal ar fi ca un avocat să poată din start să știe ce să spună, cât să spună și când să tacă. Foarte mult depinde și de educație, foarte mult depinde de caracterul omului. Câteodată educația poate și să încurce, când e cazul să fii mai impertinent sau mai hotărât, dar câteodată educația poate să fie un sfetnic bun, să simți lucrurile și să nu le grăbești. Asta este și ceea ce spuneam la început, că avocatura este o testare continuă a propriului tău caracter, tu ești într-o autoperfecționare continuă. Eu recunosc că de multe ori, după multe dosare, mai ales în cele pe care le-am pierdut, evident, mă consumam psihologic câteva zile, că dacă spuneam așa sau dacă nu spuneam asta, sau ar fi trebuit să fiu mai convingătoare. Este o frământare psihologică foarte puternică și încerci să faci o retrospectivă ca data viitoare să nu repeți. Cel puțin în ceea ce mă privește, la mine a venit cu timpul ca să-mi dau seama cât să vorbesc și cum să vorbesc, dar mai important este să vorbești mai puțin decât prea mult deodată.

Cristian Gologurschi: Cât de importantă este arta de a putea convinge și de a nu te lăsa prea ușor resemnat în profesia de avocat?

Veronica Mihailov-Moraru: Arta de a putea convinge este practic esențială, este vitală, dar mai vitală este arta de a nu renunța, fiindcă altfel degeaba ești în avocatură. Eu am avut foarte multe îndoieli pe parcursul carierei, la un moment dat mă gândeam că poate nu sunt eu un avocat bun pentru Republica Moldova, poate ar fi trebuit să fiu mai hotărâtă, mai impertinentă uneori.

Dar a fi perseverent și a fi convingător nu înseamnă a fi neapărat impertinent. Înseamnă a fi hotărât în ceea ce crezi și ceea ce vrei să faci. Și este o mare greșeală când noi renunțăm prea repede și vrem totul de-a gata, trebuie să avem totuși răbdare și lucrurile acestea se construiesc cu timpul.

Cristian Gologurschi: În viziunea Dvs., în ce măsură serviciul pro bono influențează portretul unui avocat și cât de bine este fundamentată în rândul avocaților din țara noastră, adică cât de practicată? Cât de des avocații apelează la a reprezenta într-un mod neremunerat pe cineva?

Veronica Mihailov-Moraru: Eu am făcut multă avocatură pro bono în viața mea și ca avocat public, și ca avocat privat. Este o componentă indispensabilă, fiindcă avocatura în sine este o profesie nobilă, trebuie să acorzi asistență juridică persoanei care are nevoie. Eu de multe ori am acordat consultanță gratuită, deja când vine vorba de reprezentarea în instanță, bine, cu anumite excepții, puteam să reprezint la fel gratis, mai ales când vedeam că sunt probleme și de sistem în care trebuie de înlăturat anumite practici. Este foarte important și eu am avut ocazia s-o spun și în alte rânduri că dacă să ne uităm în statele cu o practică mai avansată în serviciile pro bono, se consideră că avocatura și sistemul de justiție au ajuns la o anumită maturitate și cultură juridică avansată și faptul că avocații, inclusiv cei privați, pot să-și aloce un timp al lor și pentru servicii pro bono, acesta este un lucru foarte frumos, nobil și prin asta, de fapt, contribui realmente la ridicarea nivelului de cultură juridică, inclusiv la crearea propriei reputații, a imaginii tale și lumea va rămâne cu o percepție mai corectă despre avocatură, în general despre profesia de avocat și despre avocați în sine.

Se discuta într-o vreme posibilitatea, de exemplu, în cadrul sistemului de asistență juridică garantată de stat. Eu, ca avocat, acordam asistență juridică calificată, adică un dosar în care reprezentam la procuratură, în instanță, dar acordam și asistență juridică primară. Deci, noi aveam câteva zile pe săptămână cu anumite ore de audiență a persoanelor care aveau nevoie, indiferent cine venea, în care noi ofeream un fel de consiliere – unde să se adreseze, ce să facă, pe probleme diferite. Și lucrul acesta am continuat să-l fac și ulterior. Noi ziceam că, ulterior, la nivel de Uniune a Avocaților sau la nivel de Consiliu de Asistență Juridică Garantată de Stat să stimulăm avocații în vederea oferirii și a serviciilor pro bono.

Cristian Gologurschi: Care sunt punctele slabe ale sistemului nostru de justiție și care ar fi practicile prin care noi putem eleva calitatea acestuia? Adică, noi ce putem face pentru a fortifica sistemul nostru de justiție?

Veronica Mihailov-Moraru: Evident, noi avem foarte multe probleme în sistemul de justiție și probleme despre care se vorbește încontinuu de atâția ani deja. Au mai fost tentative de reforme și au fost începuturi de reforme destul de bune. Nu putem spune că lucrurile nu s-au îmbunătățit, dar în același timp nu s-au îmbunătățit în măsura așteptărilor cetățenilor și la principiile când vorbim de o justiție echitabilă și sănătoasă.

Evident, corupția, superficialitatea, interesele care sunt în anumite dosare sau interesele persoanelor implicate, mai multe probleme sociale, sunt toate în ansamblu probleme care afectează calitatea actului de justiție.

Nu putem omite și volumul mare de dosare, numărul mare de cauze pe care le au de examinat atât procurorii, cât și judecătorii. Și aici trebuie să înțelegem că cu cât mai mare este volumul de muncă, cu atât mai greu este pentru un judecător, fie și cel mai profesionist, să intre în toate detaliile și să facă o hotărâre motivată și pătrunzătoare în ceea ce privește cauza pe care o are. Sunt multiple probleme și mai ales că totuși vorbim despre o perioadă îndelungată de aproape 30 de ani în care au fost tot felul de scheme, parcă un pas înainte, doi pași înapoi, dar credem că lucrurile încet-încet se schimbă. Cert este că este o voință foarte fermă, inclusiv la nivel de conducere, în ceea ce privește îmbunătățirea situației din justiție.

Cristian Gologurschi: Cunoaștem deja că domeniul justiției este unul dintre cele mai corupte sisteme. Cât de mult aș greși, dacă aș spune că domeniul justiției este cel mai corupt? N-o spun ca o părere a mea personală, dar foarte multă lume consideră acest lucru.

Veronica Mihailov-Moraru: Câteodată e suficient un singur caz de corupție să se întâmple sau să fie într-atât de puternic impactul său, încât lucrul acesta aruncă o umbră total negativă asupra întregii societăți despre justiție sau despre sistemul de drept că este unul corupt, dar este evident deja faptul că avem un nivel înalt de corupție în sistemul de justiție și asta ne-o vorbesc și sondajele în ultimii ani, asta ne-o vorbesc și multiplele plângeri, petiții, condamnări, litigii, condamnări inclusiv la CtEDO, diverse hotărâri arbitrare.

Asta nu înseamnă că noi nu avem și profesioniști integri și onești. Și tocmai pentru acești profesioniști integri și onești noi trebuie să facem tot posibilul ca să eradicăm această corupție și stare proastă din justiție și lumea să aibă încredere.

Cristian Gologurschi: Se vorbește de ani în șir despre reforma justiției, ce presupune ea și la ce etapă suntem?

Veronica Mihailov-Moraru: Într-adevăr se vorbește de foarte mulți ani și au mai fost tentative de reformare a justiției și noi nu putem spune că nu au loc și schimbări pozitive în sistemul justiției, dar, așa cum spuneam mai devreme, s-a făcut câte un pas înainte și, deseori, doi pași înapoi și multe inițiative foarte bune la un moment dat s-au blocat. La momentul de față, ceea ce pot spune și din perspectiva Ministerului Justiției este că suntem fermi în a spune că reforma justiției a început, însă este doar abia începutul.

Rezistența este destul de mare și avem foarte mult de muncă, mai ales după 30 de ani în care lucrurile cumva atât de tare s-au încâlcit și lucrul este destul de complex, delicat.

Dar l-am demarat și sperăm că prin acele mecanisme de evaluare extraordinară și mai multe modificări de legislație pe care vrem să le facem o să instituim, în sfârșit, un fundament solid, curat și pe care să fie construite din nou principiile unei justiții sănătoase. 

Cristian Gologurschi: Care sunt problemele acute ale profesiilor juridice și ce soluții putem găsi în acest sens, fiindcă se observă că studenți la disciplinele juridice avem foarte mulți, dar foarte multe persoane își schimbă domeniul cumva pe parcursul vieții și asta întristează un pic?

Veronica Mihailov-Moraru: În gestiunea Ministerului Justiției se află și ceea ce ține de profesiile juridice, deci avocatură, notariat, experți, executori, administratori de insolvabilitate și traducători. Problemele comune la momentul actual pe partea ce ține de profesiile juridice țin de securitatea lor socială, deci cumva tratarea în mod diferențiat pe partea ce ține de asigurarea socială și medicală, la fel ține și de problemele interne ale fiecărei profesii, fiindcă în ultimii ani în profesiile juridice a fost totuși o lipsă de claritate în ceea ce privește strategiile de dezvoltare în domeniul lor.

Încă mai sunt probleme ce ține de admiterea în profesie, criteriile care sunt puse la baza admiterii în profesie. De exemplu, în avocatură acum se cunoaște faptul că au fost operate mai multe modificări în legislație, astfel încât judecătorii și procurorii să treacă la fel examene și să nu treacă automat să obțină licența de avocat. La fel o problemă mult timp discutată a fost pe partea ce ține de examenele care se petrec atât în avocatură, cât și în notariat și alte profesii, astfel încât în profesiile respective să treacă într-adevăr persoanele care merită, pe principii meritocratice, și nu pe alte criterii obscure.

O altă problemă este că până acum, după mine, nu a fost o viziune foarte clară pe partea ce ține de o strategie de dezvoltare în consolidarea profesiilor juridice, fiindcă, de fapt, prin reprezentanții profesiilor juridice cetățenii obișnuiți au prima impresie despre sistemul de justiție în general.

Și este foarte important ca integritatea și calitatea profesioniștilor să fie una la un nivel minim cel puțin, astfel încât să se contribuie la o mai bună percepție despre calitatea justiției, dar și la o mai mare eficiență a calității actului de justiție.

Cristian Gologurschi: Care sunt principalele impedimente sau domenii problematice care împiedică cumva accesul liber al cetățenilor Republicii Moldova la justiție, la informarea despre justiție?

Veronica Mihailov-Moraru: Accesul la justiție este un drept fundamental garantat și de Constituție. Dacă este să vorbim ca mecanism și ca obligație pe care o are fiecare stat, noi nu putem spune că în Republica Moldova nu avem asigurat mecanismul de asigurare pentru fiecare cetățean a accesului la justiție. Însă când vorbim despre accesul la justiție, acesta are mai multe componente.

Carențele pe care le avem la zi pe partea de acces la justiție țin de eficiența anumitor căi, de calitate, operativitate, criteriile de a beneficia. De exemplu, ca să vorbim mai concret, noi avem sistemul de asistență juridică garantată de stat care oferă posibilitatea persoanelor care nu au mijloace financiare ca să-și angajeze un avocat privat. În baza documentelor confirmative, li se oferă un avocat de stat gratuit. Totuși aș considera, și asupra acestui lucru lucrez la acest moment, că accesul la justiție cumva este incorect tratat. Aceste criterii, de exemplu, pentru persoanele cu dizabilități, al căror unic mijloc de existență este o indemnizație, indemnizațiile respective pot fi și mai mari decât minimumul de venit pe care ar trebui să-l aibă o persoană pentru ca să beneficiaze de asistență juridică garantată de stat. Totuși, nu este corect că ea este lipsită de acest drept de a beneficia de asistență juridică garantată de stat doar pentru că indemnizația este mai mare, fiindcă în cazul în care și-ar cheltui această indemnizație pentru un avocat, atunci din ce va putea ea să existe, reieșind din situația sa particulară.

Un alt exemplu de îngrădire a accesului la justiție ar fi că a depus o cerere de chemare în judecată și ea nu este examinată în termen operativ sau este ignorată, sau este tratată ca fiind neîntemeiată sau, în genere, nu a fost pusă în examinare și în cazul acesta se încalcă termenul rezonabil. Desigur, legislația în domeniul justiției este într-o continuă perfecționare astfel încât ea să corespundă tuturor criteriilor de îmbunătățire a accesului la justiție.

Cristian Gologurschi: Ce lecții poate să desprindă Republica Moldova din acest conflict din Ucraina și cum să explicăm copiilor, studenților, dar mai ales celor în etate, care trăiesc cu principiul din trecut într-o vreme actuală?  

Veronica Mihailov-Moraru: Într-adevăr, cele ce se întâmplă în Ucraina, în vecinătatea noastră este absolut regretabil și șocant, fiindcă suntem în secolul XXI și ne aflăm într-o situație dificilă, în prag de război. În primul rând, la situația creată în Ucraina și modalitatea cum s-a invadat, cum a fost atacată este o lecție asupra faptului cât de important este ca fiecare dintre noi să-și exercite dreptul la vot, să-și aleagă conducătorii și să fie foarte atenți la mesajele extremiste ale unor conducători, să fie foarte atenți la libertatea de exprimare, fiindcă și toleranța anumitor mesaje extremiste poate duce la instaurarea unor regimuri dictatoriale.

Lecția pe care trebuie să o învățăm – din păcate, Republica Moldova este într-o situație cred că și mai defavorabilă decât Ucraina – evident că trebuie să luăm în calcul riscurile care planează și asupra noastră. Cu copiii trebuie să discutăm într-un mod cât mai liniștit, calm, să le explicăm situația așa cum este în realitate. Probabil, cei mai speriați sunt cei vârstnici, unii dintre care au trecut prin așa ceva și înțeleg perfect ororile unui război.

Ceea ce putem face este să ajutăm maximal posibil și aici mă bucur că la nivel de conducere este o bună mobilizare în sensul de oferire de ajutor pentru refugiați și organizare de ajutoare și de cazare, și de servicii. Iată și noi acum la nivel de minister identificăm lista persoanelor de psihologi, traducători, juriști, ca să poată oferi asistența necesară persoanelor care vin în Republica Moldova în număr tot mai mare și mai mare. 

Cristian Gologurschi: Recent a avut loc evaluarea periodică universală unde, bineînțeles, a participat și Republica Moldova și a primit aproximativ 200 de recomandări. Asta ce înseamnă? Cum explicăm acest lucru și mă interesează, de fapt, dacă avem domenii restante, unde mai putem recupera câte ceva?

Veronica Mihailov-Moraru: Acesta este un exercițiu de evaluare care are loc o dată la cinci ani. Republica Moldova, ca și multe alte state, și-a asumat mai multe angajamente la nivel internațional pe diverse domenii pe care să le transpună în legislație și, respectiv, să îmbunătățească practicile în acest domeniu. Cele 200 de recomandări pe care le-a primit Republica Moldova se referă la diverse domenii – educație, justiție, economie etc. Într-adevăr, noi am primit multe recomandări, dar vreau să spun că pe perioada raportării de către Republica Moldova pe diverse segmente s-a constatat și o îmbunătățire. Pe parcursul ultimilor cinci ani, totuși, foarte multe angajamente au fost îndeplinite de Republica Moldova, restanțe rămânând în continuare, dacă vorbim pe sectorul justiției, asupra căruia pot să dau detalii, și țin de domeniul condițiilor de detenție, la care încă avem de lucru, de domeniul reformei anticorupție, de domeniul justiției și nediscriminării. Și aici este adevărat, de aceea și în planul nostru de acțiuni al guvernului pentru anul 2022, dar și al strategiei pe sectorul de justiție, care a fost recent adoptată pentru următorii patru ani, aceste obiective, aceste domenii sunt incluse și încercăm să îmbunătățim domeniul condițiilor de detenție, nediscriminării, reforma anticorupție, independența și consolidarea justiției prin diverse acțiuni. Și sperăm că treptat o să reușim să le soluționăm sau, cel puțin, să le îmbunătățim net superior față de situația de acum.

Cristian Gologurschi: Mulțumesc frumos!

Veronica Mihailov-Moraru: Cu plăcere!

Acest material a fost realizat în cadrul Proiectului „Consolidarea eficienței și accesului la justiție în Moldova”, implementat de PNUD Moldova, cu suportul financiar al Suediei. Opiniile aparțin autorilor și nu reflectă neapărat opiniile PNUD și ale Suediei.