CuDreptul – #11 Oxana Buzovici: Para-juriștii specializați – soluție pentru grupurile marginalizate

Cine sunt para-juriștii specializați și beneficiarii lor, cu ce provocări se confruntă, dar și ce schimbări se observă după 4 ani de activitate a acestora, discutăm cu persoana care coordonează activitatea acestora, Oxana Buzovici, din cadrul Uniunii pentru Echitate și Sănătate. 

Para-juriștii sunt profesioniștii instruiți să ofere asistență juridică primară persoanelor din comunitățile în care locuiesc, majoritatea fiind rurale. În acest context, comunitate se are în vedere localitate, ceea ce este cu totul diferit în cazul para-juriștilor specializați, comunitate fiind grup de persoane specific. 

Uniunea pentru Echitate și Sănătate, din Bălți, numită anterior Uniunea pentru prevenirea HIV și Reducerea Riscurilor, lucrează de foarte mulți ani cu unul dintre cele mai vulnerabile și marginalizate grupuri din R.Moldova, persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA, utilizatorii de droguri, lucrătorii sexului comercial, foștii deținuți. Beneficiarii lor se confruntă și cu multe limitări de drepturi și de acces la justiție. Ideea de para-juriști veniți din interiorul acestor grupuri, care să cunoască specificul acestor persoane, să aibă acces la ele, dar și încrederea lor, părea o idee bună de testat. După patru ani, cei implicați spun că aceasta este o soluție care chiar funcționează. 

În prezent, activează 17 para-juriști specializați, o rețea experimentală creată în cadrul unui proiect-pilot realizat de Uniunea pentru Echitate și Sănătate din Bălți în parteneriat cu Consiliul Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat (CNAJGS), cu suportul Fundației Soros Moldova. 

Cu DREPTul: Oxana, prin ce sunt mai specifice, mai altfel, persoanele cu care lucrează organizația voastră și para-juriștii specializați?

Oxana Buzovici: În special, dacă vorbim despre HIV, beneficiarii noștri foarte des comunicau despre situațiile de încălcare a drepturilor fie în contextul primirii asistenței medicale, fie în comunicarea cu organele de drept. Dacă vorbim despre consumatorii de droguri, vă dați seama că unii dintre ei, pentru a avea acea doză necesară ca să nu ajungă în sevraj, desigur, făceau anumite lucruri ilegale și din cauza aceasta neapărat se confruntau cu încălcarea de lege și se întâlneau cu polițiștii. Iată din acest considerent, ei doreau să afle mai mult despre: când ei pot fi reținuți, care sunt drepturile lor în cadrul reținerii, de ce ei sunt reținuți și pot afla de la persoana care îi reține? Ținând cont de faptul că grupurile care se confruntă cu probleme în contextul HIV totuși sunt concentrate în localități mai mari, vorbim despre consumatorii de droguri și lucrătoarele sexuale, aici ei sunt un pic mai „invizibili”, să zicem așa, fiindcă orașul este mai mare și asta le oferă posibilitatea să nu fie în văzul tuturor. Și din această cauză, concentrația persoanelor respective este totuși mai mare în localități urbane, bunăoară, în Cahul, în Chișinău, în Comrat, iată, în municipiul Bălți, inclusiv în centre raionale.

Cu DREPTul: Ce presupune, de fapt, această rețea a para-juriștilor specializați?

Oxana Buzovici: Pentru noi contează ca persoana care este un para-jurist specializat să aibă contact direct cu persoanele din comunitate afectate de HIV. Și aici sunt inclusiv persoanele care trăiesc cu HIV, persoanele care consumă droguri. Noi avem nevoie ca să avem mesageri în special în aceste comunități. Acest lucru pot să îl realizeze persoane care vin din aceste comunități. La momentul de față, echipa noastră include 17 persoane – în municipiul Bălți noi avem cinci reprezentanți, în Cahul avem două persoane, în jur de opt persoane – în Chișinău și două persoane care acum se integrează în echipa noastră din Fălești.

Am încercat să acoperim mai multe tipuri de categorii. Avem persoane care lucrează doar cu comunitățile persoanelor care trăiesc cu HIV, PCH noi le numim. Avem persoane care lucrează doar cu consumatorii de droguri. Avem persoane care mixează, să zicem așa, au acces și la lucrători sexuali, lucrătoare sexuale, care inclusiv sunt HIV pozitive sau consumă droguri la acest moment.

Aici este o diferență pe care neapărat trebuie s-o menționăm. Deci, acesta este un proiect pilot, para-juriștii, conform legislației R. Moldova, sunt selectați și trebuie să aibă acte de studii superioare în orice domeniu sau studii în domeniul dreptului. În cazul para-juriștilor noștri, vă dați bine seama că ei sunt persoane din comunitate, ei sunt reprezentanți ai consumatorilor de droguri, unii dintre ei chiar sunt din rândul foștilor consumatori de droguri sau lucrătoare sexuale, sau persoane care trăiesc cu HIV actualmente. În mare parte, deci majoritatea lor sunt persoane care au studii medii, unii dintre ei nici măcar școala nu au absolvit-o. În cazul acesta, noi nu putem vorbi despre persoane care să aibă o diplomă de studii superioare sau de colegiu. În acest context au fost multe discuții cu Consiliul Național ca totuși să încercăm să vedem cum para-juriștii fără diplome de studii superioare pot să se includă și să devină cu adevărat para-juriști.

Atunci a fost stabilit faptul că important totuși este ca para-juristul să primească instruirea specifică în calitate de para-jurist. Grupurile cu care noi lucrăm, grupurile în special vulnerabile, grupurile ascunse, să zicem așa, care au și niște întrebări mai specifice, de exemplu, despre reținere, despre cantitățile legale ale drogului pe care le au posibil la sine pentru consum, se vor adresa doar la persoane în care au încredere, pe care le cunosc și vor fi deschiși să comunice foarte concret problema cu care se confruntă anume cu persoane din comunitatea lor sau cu persoane despre care ei cunosc că au oferit astfel de asistență altor reprezentanți din comunitate. Și din această perspectivă vedem că anume acești reprezentanți ai comunității sau lucrători outreach cu care noi lucrăm, lucrători în teritoriu, ei sunt cei mai buni pentru a deschide paranteze și a vorbi și despre încălcarea de drepturi, și despre posibilități de adresare către avocați, către juriști, posibil pentru a afla doar niște informații.

Este important de spus aici că, datorită para-juriștilor, persoanele din comunitate au început să se adreseze și la avocații din oficiile teritoriale ale CNAJGS, până acum noi nu aveam aceste adresări către acești specialiști.

Cu DREPTul: Dacă vorbim de acest grup de beneficiari, cu care lucrați, cât de vulnerabili sunt din perspectiva accesului la justiție?

Oxana Buzovici: Cred că vulnerabilitatea lor vine, în primul rând, din faptul că unii dintre ei nici nu-și dau seama că sunt situații în care li se încalcă drepturile și prin intermediul para-juriștilor ei află care sunt drepturile lor, în care situație anume le-a fost încălcat dreptul și în ce constă această încălcare și ce urmează de făcut. Aceasta ar fi una – neștiința, să zicem așa. Al doilea moment – faptul că ei nu sunt gata să se adreseze cu aceste probleme la persoane din exterior. Din cauză că până la moment nu erau para-juriști specializați, despre multe probleme se tăcea sau dacă se auzea sau erau spuse, erau doar foarte puține cazuri care ajungeau la juristul de la Promo-LEX sau IDOM, să zicem – cele mai dure cazuri și în care persoana era gata să meargă până la sfârșit. În cadrul grupurilor vulnerabile este mai dificil ca să soluționezi cazul până la final. Este nevoie de asistență permanentă ca și în cazul, de exemplu, al unei victime de violență, care inițial este gata să meargă să dea în judecată agresorul, să soluționeze situația de violență prin care a trecut, dar, la un moment dat, ea renunță, refuză. Aceeași situație putem s-o avem și noi, de exemplu, din partea persoanelor care trăiesc cu HIV, care au fost discriminate în sistemul medical. Ei își doresc să vorbească despre asta, dar nu știu la cine să se adreseze și mai apare teama că, dacă mă adresez, oricum, rămân să mă întâlnesc cu medicul respectiv și dacă eu merg în judecată, și dacă eu fac anumite solicitări, ce se va întâmpla, cu cine eu voi comunica în continuare ca să primesc asistența de care am nevoie. Deci, sunt multe semne de întrebare la care nu puteau să răspundă beneficiarii cu care noi contactăm.

În urma comunicării cu para-juriștii ei au început să înțeleagă că anumite lucruri chiar necesită a fi făcute și, dacă nu facem solicitări, situația nu se va schimba și în fiecare zi putem să ne confruntăm cu o încălcare de drept și cu o injustiție. 

Cu DREPTul: Care sunt cele mai dese, probleme, plângeri cu care se adresează?

Oxana Buzovici: Vedem o dinamică de creștere a solicitărilor de încălcare a drepturilor, în special în domeniul medical și al asistenței sociale. Și aici mă refer la drepturile pacientului și drepturile persoanei care solicită asistență specializată, cum ar fi, bunăoară, suportul din partea statului, suportul social. Beneficiarii au nevoie de suport în a pregăti toate documentele și a înțelege care documente pot fi depuse sau nu pot fi depuse, sau e bine să nu fie depuse, fiindcă este o încălcare a datelor personale, deci nu e neapărat să fie prezentate; discriminarea sau încălcarea confidențialității, distribuirea informației despre date personale. În special aici mă refer la statutul persoanei HIV pozitive sau statutul că persoana este drog-dependentă. Inițial erau multe cazuri legate de faptul că medicul ar putea să spună informația personală despre pacient poliției, la solicitarea acesteia, iar deja pe parcurs, datorită implicării para-juriștilor, aceștia chiar se implicau în comunicarea cu medicii care ofereau aceste date și ziceau că este o încălcare de lege, aduceau foarte concret acele puncte din legislație care sunt încălcate și pe moment avem tot mai puține și mai puține astfel de adresări din partea beneficiarilor.

La fel, avem adresări la capitolul discriminare și violență, discriminare iarăși din partea persoanelor din exterior, dar în special a specialiștilor, profesioniștilor din diferite domenii.

Pot fi chiar și din partea angajaților sau din partea structurilor care sunt responsabile de ocuparea în câmpul muncii, fiindcă atunci când se adresează, de exemplu, foste persoane din detenție, deja beneficiarii cu care noi lucrăm, care au fost reținute și au ieșit din detenție și își caută în loc de muncă. Și iată, în momentul angajării ei se confruntă cu aceste discriminări atât din partea angajatorului, fiindcă el merge la propunerile pe care le primește și acolo persoana responsabilă de cadre face o evaluare și înțelege că persoana respectivă este fostă deținută sau numai ce a ieșit din detenție și, voalat, îi spune că ne pare rău, deja nu mai avem locuri sau nu sunteți persoana care poate fi angajată aici la noi, dar agenția în cazul de față nu oferă un suport acestei persoane. Deci, într-un fel, susține acest tip ascuns de discriminare și de refuz. Sau, de exemplu, chiar acum recent, situațiile legate de asistență socială atunci când se pregătesc documentele pentru tutela unui copil, cu insistență puternică din partea structurii ca beneficiarul să prezinte un document despre statutul HIV pozitiv. Până acum, legislația nu permitea persoanelor HIV pozitive să ia în tutelă copii, dar legislația a fost modificată și de acum nu este necesar să prezinți astfel de documente. Deci, para-juriștii au fost alături atunci când a fost necesar să explice de ce nu este recomandabil să se prezinte astfel de document sau chiar dacă se prezintă, ei nu au niciun drept să refuze, iar dacă oferă astfel de refuz, să-l dea în scris și explicit, ca persoană în continuare să poată face următorul pas ca să conteste. Persoanele cu care noi lucrăm, grupurile vulnerabile în contextul HIV, sunt mult mai afectate de vulnerabilitate prin faptul că sunt ascunse. Persoanele până la moment nu doresc să vorbească despre statutul lor HIV pozitiv, despre faptul că sunt pacienți în reabilitare sau pentru a primi tratament de substituție cu opioide pe care îl avem în țară.

Persoanele nu sunt gata să se deschidă, fiindcă atât specialiștii din domeniu, cât și comunitatea, în general, este destul de discriminatorie, are o atitudine de excludere, nu-și dorește să contacteze cu așa persoane, de marginalizare. Și din această cauză, într-adevăr, mulți dintre beneficiarii cu care noi lucrăm evită să vină să solicite ajutor și suport, dar datorită faptului că para-juristul specializat este de la ei din comunitate, atunci noi putem să fim siguri că aceste persoane pot să acceseze serviciul necesar, serviciul pe care îl solicită. 

Cu DREPTul: Cu ce provocări se confruntă para-juriștii specializați?

Oxana Buzovici: O provocare, să zicem, din perspectiva organizației. Para-juriștii ziceam că sunt persoane din comunitate. Am avut persoane care reprezentau grupul consumatorilor de droguri și, la un anumit moment, persoana respectivă a avut o recidivă, a revenit la consum și din momentul în care a revenit la consum, din păcate, nu a putut să rămână să ofere servicii în calitate de para-jurist specializat și, în acest context, echipa s-a micșorat cu câteva persoane, care, din păcate, nu mai sunt cu noi. Din rândul persoanelor care au renunțat și în prezent s-au reabilitat și sunt în starea de menținere a unui comportament fără consum de droguri vin cu solicitarea de a se reîncadra în echipă și de a oferi asistență juridică. Deci, avem și astfel de situații și ele sunt binevenite, fiindcă noi înțelegem că grupurile noastre sunt destul de specifice nu doar ca și beneficiari de servicii, dar și ca grup care oferă servicii în teritoriu. Foarte des noi avem iată așa situații când beneficiarul spune despre situație, dar nu va merge să opună rezistență specialistului, să spună că nu a fost bine, că nu-mi oferi serviciul cum trebuie, dar merge para-juristul și comunică cu specialistul… 

Cu DREPTul: Un fel de intermediar… 

Oxana Buzovici: Da, da. Și menționează despre problemele existente, ceea ce ajută specialistului cumva să ajusteze modul de comunicare sau modul de oferire a serviciului. Și aici nu este 100%, ține foarte mult de factorul uman, totuși fiecare specialist are un background al său și lucrul acesta nu poate fi modificat, dar mulți dintre ei țin cont de comentariile și de sugestiile făcute de para-juriști și avem în anumite instituții chiar schimbări foarte mari și schimbări doar spre bine. De exemplu, pe perioada pandemiei am început să avem asistență în teritoriu, fiindcă serviciile nu activau, serviciile medicale nu doreau să ofere medicamente, de exemplu, pe o perioadă mai îndelungată la domiciliu, dar din cauza situației create și datorită faptului că para-juristul s-a implicat și a zis că este dreptul pacientului, sunt drepturile omului care permit și noi ne asumăm o anumită responsabilitate în comun cu pacientul. Și astfel de cazuri au fost soluționate doar pozitiv de fiecare dată pentru beneficiarul pe care îl reprezenta para-juristul.

Cu DREPTul: Dar în ce măsură rămâne o provocare sau e o provocare faptul că totuși beneficiarii sunt mai reticenți să se adrese cu probleme poate și mai simple, nu neapărat cu cele mai acute?

Oxana Buzovici: Provocarea este aici în faptul că beneficiarul nu este gata să meargă până la final în soluționarea problemei. Și aici chiar avem multe cazuri când noi avem fixarea foarte concretă a situației de încălcare a drepturilor, avem structuri care pot fi implicate în soluționarea acestei situații, avocați, persoane interesate să dezvăluie astfel de cazuri la nivel de țară și să le soluționeze, dar beneficiarul nu dorește să facă acest lucru, el nu vrea să iasă din spațiul său de confort, el nu este gata să-și deschidă identitatea în fața unei întregi republici și să zică: „Da, eu sunt persoană HIV pozitivă și, iată, în acest moment mi s-au încălcat drepturile”. El spune: „Eu vreau ca voi să soluționați, dar fără implicarea mea directă”. Și iată aici provocarea este să găsești o soluție și totuși să schimbi această problemă sistemică. Totuși ține de un sistem, este comportamentul medicilor sau a persoanelor care activează în domeniul medical. Aici mă refer și la asistentele medicale sau lucrătorii care sunt în coridor și, posibil, au auzit informația și aceasta se transmite. Aici este nevoie de o intervenție sistemică și noi, la momentul actual, analizăm posibilitățile de a soluționa astfel de cazuri prin intermediul ONG-urilor care fixează situația și prin intermediul organizațiilor de drept care sunt gata să lucreze cu mai multe cazuri înregistrate, dar să le unifice într-o solicitare comună, fără a prezenta o persoană concretă.

Cu DREPTul: Dacă vorbim de dinamică – pozitivă, negativă – a situației și pe partea de acces la justiție, drepturi a acestor grupuri, dar și alte, poate, necesități și probleme cu care se confruntă ei, ce dinamică observați în ultimii ani?

Oxana Buzovici: Tot mai multe persoane se adresează după asistență și avem mai multe adresări pentru medierea îndată a cazului, ca să nu lăsăm situația fără intervenție. Putem observa, în special, solicitări în anumite domenii: dacă avem instruiri despre creditare, iată pe perioada pandemică am avut o situație foarte dificilă. Mulți dintre beneficiarii cu care noi lucrăm iau credite, mini-credite și în situația pandemică fiind concediați, neavând posibilitatea să lucreze, nu erau apți să acopere aceste credite, deci am avut multe solicitări din partea asta, am avut instruiri specializate și am avut para-juriști implicați foarte activ în comunicarea cu băncile, pentru a soluționa, pentru a stopa pe o perioadă acele credite. Și o creștere stabilă, iată, de la început cum am avut, dar era mai mică, acum solicitări avem tot mai multe în contextul persoanelor HIV pozitive, în special al femeilor, în special al femeilor care sunt în perioada de naștere sau perioada fertilă, când medicii din localități mai mici vin cu niște interdicții pentru naștere, de exemplu, sau propun femeilor să facă avort sau intervenții din astea pentru a nu rămâne însărcinată, fiindcă este HIV pozitivă și acest lucru, spun ei, că influențează asupra copilului și copilul se naște cu anumite deficiențe. Deci, aici vedem chiar lipsă de informare în rândul medicilor și până acum beneficiarii cred că nu erau gata să vorbească.

Cu DREPTul: În ce măsură putem spune că lucrurile s-au schimbat în decursul ultimilor 10 ani?

Oxana Buzovici: Noi avem o experiență de foarte lungă durată în comunicarea cu organele de drept, în special cu inspectoratele de poliție și polițiștii care se implicau și veneau lângă cabinetul narcologului pentru a depista consumatorii de droguri care veneau acolo pentru a primi tratamentul de substituție cu opioide. La momentul de față, iată, dacă facem așa o analiză, o scanare a ultimilor 5 ani, inclusiv perioada asta de când avem și para-juriști, această situație s-a schimbat substanțial. Polițiștii au devenit persoanele care împreună cu para-juristul merg în teritoriu și depistează familii vulnerabile, unde polițistul nu este implicat, para-juristul comunică cu persoana, inclusiv îi propune să meargă la anumite servicii, îi propune să facă testarea la HIV, hepatită, tuberculoză. Și iată datorită acestei conlucrări, la momentul actual, chiar anul acesta, noi avem situații când au fost depistate persoane cu care noi nu interacționam ca și organizație, dar datorită conlucrării para-juriștilor, lucrătorilor din organizație și polițistului noi am depistat persoane HIV pozitive în rândul persoanelor vulnerabile.

Cu DREPTul: Cum vă explicați, cum a avut loc această schimbare de comportament?

Oxana Buzovici: Eu cred că acest lucru ține foarte mult și de schimbările care au avut loc și la nivelul de structură a Inspectoratului General de Poliție sau, în genere, a strategiei pe care ei se bazează și dorinței de a deveni, ca polițiști, mai aproape de comunitate. Eu cred că datorită acestui fapt și comunicării active a organizației cu organele de drept s-a ajuns treptat la această schimbare. Plus, noi, ca și organizație, lucrăm foarte mult în domeniul de promovare a inovațiilor, a modificărilor în legi, noi vedem care legi în loc să ajute, din păcate, pot duce la probleme și mai mari pentru beneficiar, în special pentru beneficiarii cu care noi lucrăm, consumatorii de droguri, în acest context. Comunicând cu polițiștii și explicând perspectiva comunităților, implicând persoane din comunitate ca să vorbească despre aceste probleme, treptat se fac și anumite schimbări și în percepția polițiștilor, a grupurilor noastre, inclusiv în legislație, în strategia care la acest moment, de exemplu, strategia antidrog, se creează. Este cu implicarea ONG-urilor, este cu implicarea reprezentanților din comunitate și acest lucru îmbunătățește activitatea polițiștilor. Anume acest fapt, iată, treptat-treptat a dus la aceste schimbări și la posibilitatea de a avea în prezent polițiști activi care vin la noi, care inițial veneau și spuneau: „Am nevoie de informația despre domnul cutare, dați-mi adresa unde să-l găsesc” și acum el vine și spune: „Haideți împreună, am planificat pe mâine ieșirea și mergem să comunicăm, iată, cu aceste persoane, poate le propuneți serviciile voastre”.

Sau chiar o activitate mai recentă, care a apărut iarăși din necesitatea locală, în care poliția împreună cu para-juriștii merg pe străzile orașelor, depistează inscripții cu denumirea magazinelor online de comercializare a drogurilor, în special a drogurilor sintetice noi, care afectează tinerii, acoperă aceste inscripții și comunică cu populația, zicându-le despre aceste inscripții, despre riscurile acestora și către cine să se adrese în caz că observă astfel de inscripții.

S-au schimbat foarte mult tendințele polițiștilor și ei înțeleg foarte mult că trebuie să se axeze asupra identificării celor care comercializează, și nu asupra celor care consumă.

Cu DREPTul: Altă categorie de specialiști, probabil la fel de importantă, sunt medicii, ați observat și acolo schimbare sau e mai lent procesul?

Oxana Buzovici: Este destul de dificilă doar dacă nu cunoști medicii și dacă nu te implici în comunicarea cu ei permanentă. Dacă vorbim la nivel de sistem, din păcate, nu. La noi în continuare cele mai multe solicitări și încălcări de drept sunt anume în domeniul acesta și de aceea noi am început activ să comunicăm și vorbim despre aceste situații. Sperăm foarte mult, prin intermediul și acestor rapoarte depuse la nivel internațional cu suportul para-juriștilor, să avem această modificare la nivel de țară, poate așa statul ne va auzi pentru a ajunge la aceste schimbări și în domeniul medical. 

Cu DREPTul: Ce urmează să se întâmple sau cine și ce ar trebui să-și asume în situația aceasta de acces la servicii, la justiție a persoanelor vulnerabile?

Oxana Buzovici: Cel mai mare semn de întrebare este cum o să continuăm, iată, la finele proiectului. Ne dăm bine seama că resursele din exterior nu sunt infinite și pe parcursul acestor ani de pilotare noi oricum am pus accent și pe instituționalizare, pe anumite aspecte de preluare a acestor servicii. Până la momentul de față nu avem niște confirmări finale și acest lucru chiar ne face să gândim în permanență ce se va întâmpla. Chiar și para-juriștii ne întreabă ce vom face în continuare, cum vom activa în continuare. Noi, ca și organizație, ne străduim foarte mult să găsim suport din exterior pentru a menține activitatea para-juriștilor, să o facem mai performantă, dar dacă nu va fi finanțare și dacă statul totuși nu va face această modificare în legislație și nu va accepta necesitatea acestei activități a para-juristului specializat, atunci va fi un risc destul de mare ca, din lipsă de finanțare, să nu putem asigura astfel de serviciu în continuare. Și noi ne dăm bine seama, noi, ca și structură, ca și organizație care coordonăm aceste grupuri. Încercăm să ținem totul în focusul nostru, ca să asigurăm continuarea serviciului, dar, totodată, analizăm posibilitățile de a prelua, cel puțin treptat, de către stat aceste servicii.