Cu DREPTul – #4 Victor Zaharia: Asistența juridică garantată de stat – un sistem în construcție

În acest episod, vorbim despre asistența juridică garantată de stat, despre succesele și provocările acestui sistem care a fost total regândit și practic început a fi construit de la zero acum 13 ani, în 2008.

Simplu spus, cu riscul de a părea simplist, rolul sistemului de asistență juridică garantată de stat este de a se îngriji ca fiecare persoană, indiferent de cunoștințele pe care le deține sau de venitul pe care-l obține, are acces liber și egal la justiție. Și este mult mai complex procesul decât doar asigurarea cu avocat a persoanei care are nevoie de serviciile unuia, dar nu și le permite financiar. La fel de importantă este informarea și abilitarea juridică a persoanelor, încât toți să cunoască ce drepturi au și cum să acționeze când acestea li se încalcă. Întreg procesul este coordonat și administrat de Consiliul Național pentru Asistenţa Juridică Garantată de Stat și oficiile sale teritoriale. De curând, după ani buni de așteptare, unul dintre succesele Consiliului, dar și a sistemului în ansamblu este majorarea remunerației avocaților publici și a avocaților la cerere, care probabil erau printre cei mai prost plătiți profesioniști din justiție.

Invitatul acestui episod este Victor Zaharia, preşedintele Consiliului Naţional pentru Asistenţa Juridică Garantată de Stat, expert al Institutului de Reforme Penale și conferențiar universitar la Facultatea de Drept a Universității de Stat. 

Cu DREPTul: Ce s-a reușit în 30 de ani de la obținerea independenței R.Moldova pe domeniul accesului la justiție? Ce mari succese și ce nereușite?

Victor Zaharia: Dacă ar fi să facem o analiză a situației curente, raportând-o la 30 de ani în urmă, putem spune că avem succese mari, raportând-o la așteptările sau la așa cum ar trebui să fie, lucrurile stau puțin altfel. Mai sunt multe lucruri de făcut. Da, spre deosebire de 30 de ani în urmă, avem un sistem, o rețea, dacă vreți, a instanțelor judecătorești care acoperă teritorial toată țara, ceea ce a fost și anterior, dar independența pe care au obținut-o, cel puțin statutul legal, prevederile legale cu privire la independență, existența unui Consiliu Superior al Magistraturii care crează oportunitatea de a reprezenta și de a apăra autoritatea judecătorească, existența unui Institut Național al Justiției ce oferă posibilitatea de a capacita judecătorii, existența altor organizații care contribuie la înfăptuirea justiției, așa cum ar fi asistența garantată de stat, serviciile de mediere, capacitarea procurorilor, a avocaților și a altor profesioniști din sectorul justiției, oferă mari oportunități. Diferența este, cu adevărat, dar probabil departe de ceea ce ar fi trebuit să fie. 

Cu DREPTul: Ce-ar fi trebuit să fie?

Victor Zaharia: Haideți să analizăm lucrurile din perspectiva unei persoane care se adresează pentru protecția legală într-o instanță de judecată. Este interesată oare această persoană despre faptul cum sunt organizate instanțele? Poate mai puțin. Este interesată cauza să fie examinată cu celeritate, să aibă încredere în acel judecător care pronunță o decizie, hotărârea să fie executată în timp, costurile pe care le implică aceste proceduri, efortul depus să fie unul optim și asta ar fi din perspectiva unui beneficiar. Ar trebui să fie mai mult orientat sistemul de justiție și în general sectorul public spre interesele, nevoile beneficiarilor de aceste servicii. 

Cu DREPTul: În general, reforma, reformele justiției care se tot întâmplă în ultimii ani inclusiv asta-și propun. În ce măsură se reușește sau e în proces?

Victor Zaharia: De a exagera cu scepticismul probabil nu este corect, pentru că într-adevăr se fac anumiți pași, se întreprind anumite măsuri care dau anumite rezultate, dar nici nu putem să privim cumva, așa, indiferent, formalist la lucruri, pentru că adoptarea cadrului legal nu înseamnă de la sine soluționarea anumitor probleme. Cu suportul partenerilor de dezvoltare au fost modificate actele normative, au fost capacitați profesioniștii, s-a încercat a eficientiza mecanismele de interacțiune și totuși lucrurile nu lucrează până la capăt. După mine, probabil problema majoră nu este atât legea, conținutul, textul legii, cât felul în care sunt interpretate aceste norme și aplicate de către persoane. Noi vorbim despre atitudini umane, atitudinile profesioniștilor, cei care au obligația să execute întocmai legea în spiritul acestea, fără a căuta anumite modalități de evitare sau scuze de neîndeplinire a atribuțiilor legale. Asta este. Resursa umană probabil este punctul numărul unu.  

Cu DREPTul: Și sistemul asistenței juridice garantate de stat a trecut printr-o reformare, dacă tot am menționat de reformă…

Victor Zaharia: Sistemul asistenței garantate de stat, în versiune, în formatul actual, este din anul 2008. Dacă aș face o scurtă retrospectivă sau comparație cu ce a fost până în 2008, atunci diferența este enormă. Noi vorbeam despre o situație anterioară anului 2008, despre o situație în care era nevoie de prezența formală a unui avocat într-o ședință de judecată, deoarece aceasta este cerința procesuală. În prezent, aspirațiile sunt de altă natură, cadrul legal, cadrul organizațional permit ca să avem așteptări mult mai mari, serviciile care sunt acordate de sistemul de asistență garantată de stat să corespundă acelor practici profesionale care există în domeniul avocaturii și asistenței garantate de stat în ansamblu. Revenind la întrebarea dacă este în proces de reformă. Da, este în proces de construcție, un sistem care are mai mult de zece ani, dar continuă să demonstreze anumite necesități, nevoi de îmbunătățire. Să nu uităm că instanțele de judecată, procuratura, alte profesii au o istorie mult mai îndelungată, probabil ei sunt în reformă, asistența garantată de stat este în construcție și reformă, pentru că sunt unele elemente care sunt adaptate, în prezent, pentru a corespunde mai bine așteptărilor, nevoilor, standardelor. 

Cu DREPTul: Și iată în acest proces de construcție, unde suntem și unde ar trebui să ajungem?

Victor Zaharia: Dacă vorbim din punct de vedere organizațional, ca structură, există un consiliu național pentru asistență garantată de stat care are atribuții decizionale, o putem compara cu o platformă de dialog între exponenții diferitor instituții, vorbim despre avocatură, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor, Consiliul Superior al Magistraturii, platformă care permite a reprezenta cumva echidistant interesele acestor instituții și de a focusa atenția lor pe interesele beneficiarilor de asistență garantată de stat. Există un aparat administrativ al Consiliului Național, care activează pe bază permanentă și organizează procesul de acordare a asistenței garantate de stat. Există oficii teritoriale, care zi de zi recepționează mii de solicitări de asistență garantată de stat, desemnează avocați, este un proces mai îndelungat decât pare la prima vedere: analiza actelor, desemnarea avocatului, interacțiunea cu avocatul, interacțiunea cu beneficiarul, analiza rapoartelor, plățile, sistematizarea problemelor, ridicarea acestora către aparatul administrativ și Consiliul Național. Rezumativ vorbind, structural lucrurile sunt organizate. Da, mai sunt anumite deficiențe, dar structura este.

Avem un  cadru normativ care în linii mari este racordat la standardele Consiliului Europei. Avem un grup resursă foarte bun de avocați care acordă asistență garantată de stat la cerere. La moment, sunt exact 455 de avocați și aceștia sunt avocații care acordă asistență garantată de stat și în cazuri private. Un număr de prestatori avem. De asemenea, avem un număr de avocați publici, care au o misiune specială, înafară de a acorda asistență garantată de stat la solicitări sau la desemnarea oficiului teritorial, mai au și rolul de a promova anumite novații, a testa anumite novații în limita care ne permite cadrul legal. Avem un grup de para-juriști care, spre deosebire de situația din 2008, au pășit mai aproape de beneficiar, mai aproape de persoanele care au nevoie de asistența juridică garantată de stat.

Să nu uităm că asistența garantată de stat nu înseamnă doar participarea, activitatea în instanță sau în fața organelor de urmărire penală. Problema accesului la justiție începe de acolo de unde începe problema legală, socio-juridică și nu din momentul în care este declanșată protecția legală.

Înafară de asta, există anumite parteneriate foarte bune cu partenerii de dezvoltare, cu instituțiile publice, ocazional lucrurile se întâmplă poate altfel decât ne dorim noi, oricum sunt anumite parteneriate. Și atunci apare întrebarea – unde suntem? Dacă ar fi să ne oprim la ideea de minim, am depășit demult, dacă vrem într-adevăr să operăm cu un sistem care este axat pe interesele beneficiarului, pe protecția drepturilor și libertăților fundamentale, nu pe interese departamentale sau confortul departamental, atunci mai sunt multe lucruri de făcut. Spre exemplu, felul în care sunt accesate serviciile. O novație promovată recent este semnătura electronică. Or, dacă analizăm din perspectiva beneficiarilor marginalizați, este asta o opțiune? Sigur că nu. Este o opțiune pentru cineva. Și atunci, noi trebuie să promovăm și alte opțiuni pentru a nu admite marginalizarea suplimentară a celor care deja sunt vulnerabili. În felul acesta, noi vorbim despre dezvoltarea sistemului, despre aducerea mai aproape a sistemului față de cerințele care sunt sau față de ceea ce numim noi bunele practici. 

Cu DREPTul: Într-un articol semnat de dumneavoastră în 2013, asta însemnând cinci ani după ce a început să funcționeze noul sistem, spuneați că “sistemul nostru de asistenţă juridică garantată de stat poate servi ca model şi pentru alte ţări”. Cum s-a schimbat situația între timp? Mai e valabilă afirmația asta?

Victor Zaharia: Fără ezitare spun că este valabilă, dar am anumite rezerve în anumite privințe și am să fac o precizare. Este valabilă logica sistemului. Spuneam mai sus despre platforma de dialog între diferite instituții. Dacă ne uităm la practicele altor state, de multe ori asistența garantată de stat este prea aproape de avocatură, cei care prestează servicii și nu vreau să spun simplist, dar uneori unele persoane pot crede „trebuie să muncim mai puțin și să primim mai mult”. În alte situații, este prea aproape de executiv, în particular de Ministerul Justiției, care au uneori altă abordare la fel de simplu vorbind „mai puțin plătim, dar să beneficiem de servicii mai calitative și mai multe”.

În cazul nostru, noi vorbim despre o platformă echidistantă de dialog. Un alt element, noi avem o simbioză a asistenței primare și a asistenței calificate, probabil este una dintre cele mai mari reușite ale schimbării avocaturii din oficiu pe sistemul de asistență garantată de stat în 2008. Or, înțelegerea anterioară era că am nevoie de avocat atunci când problema este deja declanșată, este cauză în instanță sau este un dosar penal, o cauză penală. În prezent, noi vorbim despre asistență primară, ceea ce înseamnă și atenția majoră trebuie să fie și este în mare parte pentru abilitarea juridică, ajutorarea persoanelor să înțeleagă că au o problemă de natură juridică, ajutorarea să ia o decizie informată dacă acționează sau nu și dacă iau o decizie de a acționa, de a-și proteja interesele lor legale, atunci corespunzător să o facă în mod profesionist, în mod eficient.

Nu este cazul să te adresezi, spre exemplu, către un minister, dacă poți să te adresezi la direcția raională x sau y. Nu este cazul să te adresezi la o instituție a treia oară, dacă ai calea judiciară. Este vorba de a ajuta persoana să ia o decizie informată privind calea pe care să o urmeze pentru soluționarea problemei legale. Și atunci noi vorbim despre un avantaj, un impact deosebit. Noi vorbim despre abilitarea juridică, ceea ce înseamnă implicit creșterea nivelului de cultură juridică, conștiință juridică, activismului civic, sporesc cerințele populației, beneficiarilor față de autoritățile publice, nu mai merge răspunsul vom vedea, este solicitarea, dați-mi răspunsul în scris, înregistrat. Sunt anumite procese care produc rezultate în timp și deja sunt vizibile, pot să vă zic.

Dacă analizăm tipul de solicitări de asistență calificată din localitățile unde există para-juriști care acordă asistență primară, calitatea acestor solicitări este mult mai înaltă și numărul lor este, de asemenea, mai mare. De fapt, rezumativ vorbind, deschide ochii celor care au o problemă de natură juridică.

Un al treilea element care poate servi model de inspirație pentru alte state, alte jurisdicții, este combinarea acordării de asistență calificată de către avocații la cerere și avocații publici. Avocații la cerere sunt avocați care acordă asistența garantată de stat și în cauze private în bază de contract. Ei devin parte a sistemului conform anumitei proceduri. Prezumția este că serviciile acordate în cazuri private și serviciile acordate în cazurile de asistență garantată de stat sunt de aceeași calitate. Este doar prezumția, dar este o asemenea așteptare. Când vorbim de avocații publici, ei cumva sunt mai aproape de ceea ce se numește construcția și reformarea sistemului. Multe din acele standarde de calitate pe care le-am promovat în sistemul de asistență garantată de stat au fost elaborate cu contribuția avocaților publici. Multe dintre mecanismele de activitate au fost testate cu implicarea avocaților publici. Instruirile, capacitarea avocaților la cerere a fost făcută cu implicarea avocaților publici. Elementul acesta de îmbinare a serviciilor acordate de avocații la cerere și avocații publici aduce un beneficiu managerial deosebit sistemului de asistență garantată de stat. Poate cumva așteptările față de tehnologizare sau procesele de digitalizare în R.Moldova acum sunt mai mari. Sistemul de asistență garantată de stat are un soft dezvoltat cu suportul partenerilor de dezvoltare. Probabil softul are mai mult de 7-8 ani de când este funcțional, ceea ce permite de a interacționa cu solicitanții de asistență, cu beneficiarii de asistență, cu prestatorii de servicii, cu plătitorii la distanță. Pe de o parte, asta înseamnă economisire de bani și timp. Pe de altă parte, înseamnă un element de monitorizare mai bun, pentru că se vede foarte clar tot traseul, traiectoria solicitării și sigur că suntem conștienți de faptul că uneori interacțiunile la distanță au anumite limitări. Dacă vorbim despre interacțiunea dintre avocat și beneficiar, dintre avocat și client, încrederea avocat-client este greu de obținut prin modalitățile de prestare a serviciilor la distanță. Elementul de tehnologie nu substituie în totalitate interacțiunile directe dintre prestatorii de servici și beneficiari.

Avem și lucruri care trebuie să ne pună în gardă? Sigur că avem. Și nu ține doar de calitatea serviciilor de asistență garantată de stat. Ține de calitatea serviciilor juridice în R.Moldova, ține de stilul de activitate al instituțiilor publice din R.Moldova, ține de nivelul de încredere a persoanelor în instituțiile publice din R.Moldova.

Și avem în felul ăsta de promovat, de explicat în primul rând de a ne comporta corespunzător, de a activa corespunzător și a promova, explica persoanelor care sunt procedurile. De ce spun lucrul ăsta? Sunt beneficiari care spun eu am nevoie. Îi arăți cerința legală, dar trebuie să confirmați statutul dumneavoastră de persoană vulnerabilă, iar confirmările vin de la alte instituții și atunci cumva apar anumite bariere birocratice, care încercăm să le soluționăm, dar nu sunt toate elementele în mâinile noastre. Vreau să vă zic că în sistem avem avocați care au avut suficientă, multă pregătire și cu toată îndrăzneală pot să spun că acordă servicii mai calitative decât unii avocați în dosarele lor private. Sunt elemente care ne face să spunem că sistemul poate fi exemplu pentru alții și sunt alte elemente care trebuie să ne dea de gândit și să întreprindem anumite măsuri. 

Cu DREPTul: Dacă ați zis de avocați și de calitatea muncii pe care o prestează, mă uitasem peste strategia Consiliul și unul dintre principalele obiective, care în continuare se menține, este eliminarea stereotipului că avocatul ,,din oficiu” are mai mult prestație formală și nu acordă asistență juridică calitativă. Cum se acționează pentru a schimba, pentru că vorbim de stereotip și uneori gândesc așa și oamenii care nu neapărat au contact cu avocații?

Victor Zaharia: De acord. Este un efect, așa, al telescopului. Mulți dintre cei care activează în sectorul justiției deja nu mai utilizează noțiunea „avocat din oficiu”, care este expresie clară a acestui stereotip, nemaivorbind de persoanele, populația R.Moldova care nu au avut tangență cu sistemul de asistență garantată de stat și atunci, foarte bine cunoașteți, impresiile sunt formate în virtutea anumitor experiențe sau în virtutea experienței altora. La moment, așteptările sunt ca serviciile de asistență garantată de stat să fie cel puțin la același nivel cu calitatea serviciilor de asistență juridică în ansamblu. Problema este, care este calitatea serviciilor de asistență juridică în ansamblu?

Cu DREPTul: Și care este? Cine ne zice?

Victor Zaharia: Calitatea este o noțiune care depinde nu doar de asistența garantată de stat, depinde și de profesia de avocatură, de asociația profesională, Uniunea Avocaților. Sunt mai multe elemente componente. În primul rând, este vorba de selectarea avocaților care sunt admiși în sistem. Din nou, prezumția este că odată ce are licență este profesionist. Din păcate, comisiile de concurs arată că această prezumție poate fi inversată. Uneori, haideți să spun cumva așa neutru, sunt departe de așteptările noastre. Un alt element al asigurării calității este ghidarea profesională. Avem în vedere anumite sugestii referitor la opțiuni comportamentale ale avocatului în diferite situații, fie că este vorba de asistența juridică acordată minorilor sau copiilor implicați în cauze penale inclusiv în calitate de martori sau victime, fie că este vorba de persoane cu dizabilități mintale. O ghidare, informare, care ar permite avocatului ca să-și îndeplinească mai bine meseria. Așteptarea noastră inițială era ca Uniunea Avocaților să facă lucrul ăsta. A cam durat din partea lor și atunci noi am decis să o facem noi. Un alt element este instruirea, care este, de fapt, un mecanism puternic de a transmite niște mesaje și niște, dacă vreți, modelări de atitudini, anumită viziune.

Prin intermediul instruirii care se organizează, așteptările noastre sunt nu doar ca avocații să cunoască legea, dar avocații să înțeleagă că ei sunt în serviciul beneficiarului, să înțeleagă că beneficiarul, de exemplu victima infracțiunii, nu este interesul sistemului de justiție, nu este o piesă în mașinăria justiției, dar este o persoană care are nevoie de protecție, cumva este în centrul acestui proces. Este vorba de transmiterea anumitor mesaje prin intermediul instruirii.

Un alt element este specializarea. La moment, există câteva liste specializate, create de Consiliul Național pentru Asistența Garantată de Stat. Spectrul acestor liste se poate modifica. Spre exemplu, lista pentru reprezentarea victimelor infracțiunilor inclusiv pentru cauze de tortură și alte rele tratamente a fost creată probabil în 2012 sau 2013. Și un alt element, monitorizarea calității asistenței. Nu este vorba de control. Noi vorbim despre o observare distanțată din partea unor profesioniști a ceea ce fac alți profesioniști. Cât de bine se reușește prin combinația acestor cinci elemente să asigurăm nivelul calității? Pe unele componente foarte bine, pentru alte situații destul de problematic. Și atunci asta este menirea, rolul Consiliului Național să adopte deciziile care se impun pentru a îmbunătăți situația. 

Cu DREPTul: În contextul acesta, după logica mea, vine și remunerarea avocaților, pentru că nu poți pretinde la o calitate și o implicare maximă când remunerarea este nu pe potrivă. Și în ultimii ani s-a obținut majorarea cu 150% a remunerației avocaților. ultima creștere a avut loc în aprilie 2021. În ce măsură este competitivă remunerarea și chiar vroiam să vă rog să-mi spuneți niște cifre exacte, pentru că 50 de lei nu spun foarte mult.

Victor Zaharia: Într-adevăr s-a produs ceea ce trebuia demult să se producă, ajustarea unității convenționale la 50 de lei. A fost o ajustare graduală a unității convenționale la 50 de lei. Dar vreau să vă zic un lucru. Suntem convinși că sporirea remunerării nu duce implicit la aceeași formulă de sporire a calității. Sporirea remunerării era un imperativ care deriva foarte clar. În 2008 au fost stabilite anumite tarife de activitate, care au fost păstrate mai mult de 10 ani de zile. Între timp, cunoașteți foarte bine care a fost dinamica salariilor inclusiv în sectorul justiției și atunci, era evident, nu poți să aștepți calitate, în situația în care o acțiune a unui avocat costă 60 de lei. În legătură cu ajustările care au fost făcute în ultimii ani, inclusiv în 2021, noi putem spune simplu. Remunerarea este suficientă? Probabil nu. Competitivă? Luând în calcul contextul din R.Moldova, probabil da. Mai este unde de sporit, dar suntem conștienți, suntem în contextul economic, social, politic pe care-l avem. Aici ar trebui să nu analizăm lucrurile doar din perspectiva cum vrem, dar și din perspectiva ce este posibil. Și, corespunzător, la moment, punem spune că nivelul de remunerare al avocaților la cerere este acceptabil și este comparabil cu nivelul de remunerare pentru servicii similare în R.Moldova. În mediu, luând în calcul costul per cauză, noi vorbim despre o mie de lei cauza, de la a la z, care poate dura ani de zile. De asta spuneam, comparați cu practica privată sau cu așteptările. Sigur că este diferit, dar să nu uităm că noi vorbim de diferite categorii de cauze, unele pot fi câteva ședințe, altele pot fi câțiva ani, variază și atunci lucrurile astea cumva se compensează.

Să nu uităm că remunerarea nu este unicul element de motivare a avocaților. Sunt și alte elemente, spre exemplu, recunoașterea avocatului ca parte egală în proces, atitudinea judecătorilor, procurorilor, ofițerilor de urmărire penală, stima și respectul față de activitatea avocaților. Trebuie să înțelegem, avocatura în perioada sovietică a avut un statut, un rol. Avocatura așa cum ne-o vrem noi în prezent, vorbesc despre profesia de avocat, inclusiv asistența garantată de stat, așteptările sunt total altele. Probabil nu am ajuns la momentul unei mase critice, dar încet se observă o îmbunătățire și în această privință. 

Cu DREPTul: Despre remunerația celorlalți profesioniști din sistem, care a rămas neschimbată în ultimii 10-13 ani, avocații publici au 6785 de lei lunar brut, iar para-juriștii 1640 de lei lunar, brut. Ce se întâmplă pe partea asta?

Victor Zaharia: Mi-ar fi fost greu să răspund la această întrebare dacă m-ați fi întrebat în martie sau la începutul lui aprilie. Acum, îmi este mult mai ușor. Avocații publici prestează servicii, acordă asistență garantată de stat exclusiv în cauzele în care sunt desemnați de oficiul teritorial. Este unica lor sursă de venit, cu excepția activității didactice, științifice. Și sunt puțini ca număr. Dar ei, așa cum spuneam mai înainte, au și un rol specific, spre exemplu, de a sesiza deficiențele din sistem, încălcarea dreptului la apărare, încălcarea altor drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Sunt multe alte activități conexe decât rutina zilnică de acordare a asistenței garantate de stat într-o cauză concretă. Ei acordă asistență primară unui număr impunător de beneficiari. Și era greu de înțeles la salariul de patru mii de lei să poți recruta și menține pe aceste unități persoane calificate. Efectiv, jumătate din poziții erau vacante. Au rămas doar cei care erau motivați nu doar de salariu, dar și de multe alte elemente, inclusiv novația din sistem, contribuția la dezvoltare, afilierea față de sistem, fiind cei care au contribuit la dezvoltarea sistemului. În aprilie, a fost posibil ca să le dublăm această remunerare. Noi vorbim, la moment, despre zece persoane care efectiv desfășoară activitatea și sperăm ca celelalte încă zece unități vor fi suplinite în legătură cu această ajustare. Este o provocare.

Cu DREPTul: Para-juriștii, pentru că acolo este și mai tristă situația cu remunerarea. 

Victor Zaharia: Tristă de tot.

Cu DREPTul: Ce se întâmplă și, în genere, cum se poate presupune că un profesionist poate lucra cu un așa salariu?

Victor Zaharia: Este un subiect care este pe agenda Consiliului, ceea ce înseamnă nu 2021, în mod necesar înseamnă până în 2023. Suntem în anumit context, mediu și trebuie să fim conștienți și de acest context și mediu. Da, este adevărat că este un salariu sau o remunerare mai mult decât modestă. Nici pentru lucrări necalificate, mai în glumă sau mai în serios, cineva spunea că este mai ușor să lucrezi zilier decât în calitate de para-jurist. Este adevărat. Dar să nu uităm că unii dintre para-juriști îmbină și altă activitate, altă profesie. Sunt asistenți sociali, profesori și atunci activitatea de para-jurist este cumva complementară unei alte activități, ceea ce permite a îmbina veniturile dintr-o sursă și alta și a rezista. Ceea ce spun nu înseamnă că nu este o problemă. Este o problemă, este acută, dar soluționarea ei vine în funcție de context. La moment, se mai lucrează la ceea ce se numește instituționalizarea profesiei de para-jurist așa cum este, de fapt, activitatea unui asistent social la moment. Este o cale mai lungă, dar cred că realizabilă. Și aici vorbim, din nou revin la fraza spună mai înainte, element în construcție a sistemului. Noi nu am ajuns să avem așa propriu-zis o profesie numită para-jurist, este mai mult o activitate a unei persoane cu instruire  specializată, dar sperăm să ajungem și la acel moment. 

Cu DREPTul: Vroiam să revin la profesioniștii din sistem, prin ce se deosebește Chișinăul de restul țării și de regiuni?

Victor Zaharia: Capitala, de obicei sau în multe cazuri în multe state, este diferită de regiuni și noi nu suntem o excepție. În municipiul Chișinău, dacă vorbim despre asistența calificată de prestatori de servicii, noi avem de unde selecta avocați. Avem de unde ridica nivelul așteptărilor, spre deosebire de anumite raioane și nu am să fac acum o referință directă la un anumit raion, dar avem câteva raioane în care numărul de avocați, în general, nu doar cei din asistența garantată de stat, este foarte mic și atunci nu ai pe cine selecta. Trebuie să-i convingi cumva să acceadă în sistem și ulterior este mult mai complicat să spui că nu prea-și îndeplinește diligent meseria sau să ceri calitate. Sunt niște probleme, în anumite raioane, care merită atenție. Spre deosebire de Chișinău, în localitățile rurale și în anumite raioane avem para-juriști. Este vorba de o altă abordare. În momentul în care persoanele se cunosc mai puțin, putem vorbi despre un nivel mai redus al solidarității profesioniștilor din sectorul justiției, pentru că atunci când ai doi avocați într-un raion, care participă la rețineri, acordă asistență de urgență sau asistență calificată garantată de stat, cunoscând toți profesioniștii din sectorul justiției, cumva gradul de toleranță față de încălcări ar putea fi mai mare. 

Cu DREPTul: Cum a a afectat pandemia și în sensul bun, dar și în sensul mai puțin bun sistemul, dar și accesul la justiție? 

Victor Zaharia: Greu de spus impactul multidimensional, dar sunt unele lucruri care sunt evidente. Spre exemplu, numărul total de cazuri a scăzut de la în jur de 60 de mii la 56 de mii, fapt cauzat probabil și de sistarea activității instanțelor anumită perioadă, de prioritizarea anumitor tipuri de cauze, de incertitudinea activității în sfârșitul lui martie-aprilie-mai. Este cumva o explicație, dar noi vedem cifrele foarte clar că este o scădere și vedem, de asemenea, o încercare de creștere în 2021, deja se simte. Probabil cei care nu au reușit să-și soluționeze problemele de natură juridică acolo unde era posibil în 2020 încearcă să o facă în 2021.

Pandemia ne-a arătat că avem restanțe la utilizarea tehnologiei. Considerente de sănătate publică, dar noi avem considerente de eficiență. Noi vorbim despre promovarea unor modalități care trebuiau demult promovate, dar cu mențiunea să nu marginalizăm și mai mult pe cei care sunt vulnerabili și nu au acces la tehnologii sau nu au capacitate în sens de abilități de a utiliza tehnologia.

Dar elementele astea continuă să fie integrate în cadrul sistemului. În timpul pandemiei, spre exemplu, s-a acordat asistență la distanță, s-a intensificat asistența la telefon, modalități Skype, Viber, oricare modalități disponibile la anumit moment și lucru acesta a fost făcut atât de către oficiile teritoriale, atât de către para-juriști și de către avocați în general. 

Cu DREPTul: Înafară de numărul mic de cazuri, putem vorbi despre calitatea serviciilor?

Victor Zaharia: Odată ce se trece de la un stil de activitate la altul, sigur că este o provocare, inclusiv la partea de calitate, pentru că frecvența întâlnirilor avocatului cu beneficiarul este determinată de necesitate. În momentul în care este determinată și de problemă, de condițiA de sănătate, sigur că apare o problemă. Plus, în activitatea de acordare a asistenței garantate de stat sunt elemente care nu pot fi substituite. Noi vorbim despre încrederea dintre beneficiar și avocat. La distanță, fără să-l vezi, discutabil. Am putea admite că probabil și anumite elemente ale calității trebuie examinate și privite mai atent ca rezultat al pandemiei, dar încă o dată ne raportăm la contextul general și profesioniștii s-au adaptat așa cum au putut sau au reușit în limitele acelui cadru legal stabilit. 

Cu DREPTul: Un sistem de justiție echitabil şi eficient trebuie să fie accesibil. Cum credeți, cât de accesibil este sistemul moldovenesc de justiție, în special pentru grupurile mai vulnerabile?

Victor Zaharia: Vorbind pur teoretic, pot să vă zic că este mai mult decât accesibil. Impedimentele, acolo unde sunt anumite situații, există. La nivel practic există mai multe bariere în accesul la justiție. Nu vreau să fac referință la situații de genul nu are resurse să se ducă la centrul raional sau la oficiul teritorial pentru a se adresa pentru un avocat, dar vorbesc chiar de încrederea în instituții publice, de așteptările față de instituțiile publice, așteptarea de a soluționa aici și acum. Deja este altă latură, pentru că noi vorbim de celeritate, dar trebuie să înțelegem că procedurile judiciare, procedurile în instanță durează anumită perioadă, nu trebuie să fie exagerat, dar nu poate să fie astăzi m-am adresat pentru protecție și mâine am și executat hotărârea. În felul acesta, noi vorbim despre o combinație de elemente, dar bariere în accesul la justiție mai există și probabil cea mai mare este încrederea sau, mai precis, încrederea modestă în sistemul de justiție și în instituțiile publice, cauzată de diferite motive, inclusiv de elementul n-aș spune impunitate, dar responsabilitate variabilă a unor actori din sistemul de justiție, de corupție, de necunoaștere a anumitor aspecte de activitate, de incertitudine. Dacă vorbim cumulativ, aceste elemente și puncte, am putea spune că anumită parte din populație mai întâmpină bariere de acces la justiție și nu numaidecât la instanță, pentru că atunci când vorbim despre accesul la justiție noi trebuie să înțelegem că nu este vorba doar despre activitatea instanțelor de judecată, sunt și alte servicii conexe care contribuie la obținerea sau pot să ducă la obținerea unei soluții echitabile în anumit caz, chiar mijloacele alternative de soluționare a litigiilor. 

Cu DREPTul: În Strategia de activitate a Consiliul pentru următorii trei ani, una din activitățile care mi-a atras atenția este dezvoltarea și pilotarea de noi servicii/modele de asistență juridică primară garantată de stat. Care ar fi acestea și de ce sunt necesare?

Victor Zaharia: Ca tip de servicii rămân până la urmă aceleași: asistența primară, informarea despre modalitățile legale de protecție a drepturilor și libertăților, direcționarea, ghidarea, referirea către instituții. Dar ca format sau grup țintă ar putea să mai apară și segmente noi. Ce am în vedere? Spre exemplu, noi avem anumite grupuri vulnerabile care nu sunt adresate până la capăt. La moment, avem câțiva para-juriști specializați când este vorba de consumatorii de droguri sau de lucrătorii sexului comercial. Mai sunt anumite segmente unde trebuie să fim și mai aproape, probabil, de potențialii beneficiari, valorificând potențialul lor. Din nou vorbim de încredere. În cine cel mai mult va avea x sau y încredere decât în cel cu care are interacțiuni cotidiene? Noi vorbim despre capacitarea unor exponenți ai anumitor grupuri pentru ca să fie capabili să direcționeze persoanele care au nevoie de asistență juridică către specialiști. Plus, noi vorbim despre un potențial încă nevalorificat, potențialul organizațiilor neguvernamentale care lucrează pe anumite segmente, prestează anumite tipuri de servicii, nu vreau să spun că uneori chiar substituie responsabilitatea statului, pentru că ăsta este contextul și probabil le lipsește componenta asta, capacitatea de a acorda și asistență primară. Sunt multe experiențe în R.Moldova bune, niște precondiții care ne permit să spunem că dacă am capacita pe cineva din aceste asociații obștești, care lucrează cu anumite grupuri distincte, atunci am face un pas enorm în direcția asistării acelor persoane. Asta am în vedere ca și grupuri, prestatori și modalități. Spuneam de tehnologizare. Sunt modalități pe care le utilizează mulți în sectorul comercial și încă nu sunt suficient de integrate în sectorul public, inclusiv de asistența garantată de stat. Aceeași consultanță primară poate fi realizată la distanță. Vorbim despre încercări de a găsi cea mai comodă modalitate pentru beneficiari și potențiali beneficiari.