Cu DREPTul – #2 Medierea – alternativa eficientă și rapidă de soluționare a litigiilor

În acest episod, vorbim despre medierea extrajudiciară, adică de ce și când este mai bine de apelat la mediere, dar nu la judecată, dar și despre provocările aceste meserii, care există în Republica Moldova doar de câțiva ani.

Deși în multe state medierea este deja o tradiție, fiind folosită pe larg alături de justiția tradițională, în R.Moldova această practică e la început de cale. Prima lege a medierii este din 2007, dar abia în 2015, când a fost adoptată o nouă lege, lucrurile au început să se miște din loc, deși cam anemic, susțin cei din domeniu. Timp de 5 ani, litigiile soluționate prin mediere au crescut de 8 ori. Ar părea impresionant, dacă nu am zice că de fapt cifra maximă e de nici o mie de cazuri pentru anul trecut, în timp ce în instanțele de judecată ajung anual cu mult peste 100 de mii de noi cazuri, o bună parte dintre care ar putea fi rezolvate prin mediere cu mult mai puține resurse și timp.

Victor Cojocari este unul dintre cei mai activi mediatori din R.Moldova. Victor este fost militar, de 9 ani soluționează conflicte și, în calitate de trainer, îi învață și pe alții secretele acestei meserii. Deși an pandemic, în 2020, Victor a mediat de două ori mai multe conflicte, în raport cu anul precedent, ceea ce reprezintă aproape o pătrime din toate cazurile de mediere extrajudiciară din R.Moldova. 

Victor Cojocari: În mediere, ca și la avocați, cu cât mai devreme începi… Deja la al cincilea an nu mai trebuie să cauți clienți, ei te caută singuri. Merge din client în client. Ce n-ai face, timpul acesta trebuie să-l depășești. Trebuie să depui eforturi și eforturi multe. În anii precedenți, era mai greu, când practic nu știa nimeni și trebuia să pleci pe la întreprinderi, pe unde aveai posibilitatea de a lămuri ce înseamnă medierea. Acum, deja, a fost un client, i-a plăcut, el transmite la altul și merge răspândirea prin recomandări.

Activitatea de mediator e similară cu a avocaților, poți să faci reclamă de dimineață până seara, și cu plată, și fără plată, și să pui panouri și ce-i vrea, clienții sau părțile nu vin. 99% vin prin recomandare. Sunt situații excepționale când te caută cineva prin internet. De obicei, când sunt părți de peste hotare. Am avut câteva cazuri când m-au găsit datorită paginii oficiale a biroului prin internet.

Inițial, eu tot nu am avut clienți Din 2012, erau 5, 10, 15. Cel mai mult, până în 2017, erau 28 de medieri pe an. Brusc, ridicarea cazurilor de mediere s-a datorat mai mult modificărilor în Codul de procedură Civilă. S-a introdus un capitol întreg legat de confirmarea tranzacției care a fost semnată într-o procedură de mediere extrajudiciară, unde s-a deschis o cale foarte bună prin care era expres menționat cum se depune, că tranzacția se examinează în 15 zile lucrătoare, la sfârșitul examinării se emite încheierea și titlu executoriu concomitent se eliberează, plus nu se achită taxa de stat pentru litigiile și conflictele care au fost soluționate prin tranzacția de mediere. Se înțelege că asta au luat-o dintr-o dată la înarmare inclusiv avocații, juriștii și a vedea procedura medierii ca una cea mai eficientă, mai ieftină și cu rezultate mult mai bune. Majoritatea timpului de soluționare a medierii practic e online, prin telefon, prin mail, mai ales că o parte din cei care vin, chiar și luna asta am avut două conflicte, când părțile deloc nu au vrut să discute între ele. Venea unul, pleca, venea altul, în situația când trebuia ceva de semnat. În rest, discutam cu o parte, transmiteam la a doua parte, mergea procesul de negocieri prin mediator, inclusiv semnarea tranzacției a fost efectuată separat, unul a venit seara, altul dimineața. Și fizice am avut, și juridice care nu vor să discute între ei. În instanța de judecată așa ceva nu este posibil, ca să te duci singur. Trebuie să angajezi un avocat, astea-s costuri. În principiu, în situația când sunt niște litigii nu de costuri mari, economic nu-i logic de-a te avânta în instanța de judecată, unde costurile sunt mari și timpul e foarte mare. Chiar și după, să spunem tranzacția nu a fost executată, ai depus cererea de confirmare în instanța de judecată, care se examinează fără a cita părțile, fără prezența lor, fără a plăti taxa de stat și în 15 zile lucrătoare ai încheierea și titlul executoriu. 

Cu DREPTul: Medierea este considerată cea mai ieftină procedură de soluționare a conflictelor, plus că este împărțit costul între părțile implicate. Cât costă totuși medierea? Sumă per sesiune, caz?

Victor Cojocari: Orice litigiu care se duce în instanța de judecată, dacă are valoarea acțiunii, un cost oarecare, suma doar a taxei de stat este de 3% în prima instanță de judecată. Când e un milion, 3% e 30 de mii. Dacă e mai mult de un milion 600, deja-i 50 de mii și se limitează cu 50 de mii pentru persoane juridice și 25 de mii pentru persoane fizice. Dacă intrați să vedeți chiar și tarifele care sunt publice la mine pe site, e 1.2%, de două ori și mai puțin decât taxa de stat. Desigur că asta nu înseamnă că tariful dat este bătut în cuie. În dependență de situația financiară a părților, de multe alte probleme care le discuți la etapa negocierilor cu părțile, ea poate să fie și în două ori mai mică. Sau dacă valoarea acțiunii este mică, de 5-20 de mii, acolo aplic un onorariu minimal de 450 de lei. Sunt conflicte care au valoare și sunt care nu au, bănească. Să spunem, un conflict legat de determinarea pensiei alimentare a copilului, stabilirea graficului de întrevederi a copilului cu unul din părinți, de obicei tariful este de 1500-2500 de lei pe caz. Sesiuni sunt multe, nervi sunt mulți. Mediatorul practic nici nu câștigă nimic când să iei ponderea timpului în comparație chiar și cu o mediere rapidă. Da, am un tarif per oră, de 300 de lei, dar de obicei îl utilizez numai atunci când nu-mi confirmă părțile că vor fi liniștite, nu vor striga, nu vor face scandaluri, atunci trec pe poziție de fix și încercăm să soluționăm. Dacă părțile sunt antagonizate și e imposibil, atunci, una din metode, și chiar de a rezolva mai repede, este plata pe oră, pentru că atunci ei sunt nevoiți și menționez faptul că iată procesul verbal, noi am început, a trecut o oră, în loc să discutăm despre ce trebuie, permanent vă abateți, începeți a aduce aminte ce a fost în 1917. Sunt metode și tactica mediatorului în dependență de situația care este între părți.  

Cu DREPTul: Cât durează medierea unui caz? De ce depinde durata?

Victor Cojocari: Cam 60% sunt medieri de scurtă durată, când mă invită părțile, împrumuturile de microfinanțare, colectori, anti-colectori. Practic într-o oră se rezolvă. De obicei, părțile, până a chema mediatorul, au discuta între ele. Familiarele încă pot să ajungă până la trei luni, dar de obicei asta e una, două, trei sesiuni comune, dar majoritatea se rezolvă acum prin internet, prin discuții, transmis propunerea unei părți la a doua și coordonarea între ei până nu se ajunge la un numitor comun. În primul rând, asta micșorează cheltuielile, Moldova nu-i atât de mare, dar chiar să vii la Chișinău de la o distanță de 100 de kilometri, pierzi o zi întreagă. Poate fi rezolvat totul de la distanță. 

Cu DREPTul: Dacă este o soluție atât de bună, de ce există atât de puține cazuri? Deși numărul practic se dublează de la an la an, cel puțin Consiliul de Mediere zice că-s cifre infime pentru R.Moldova? De exemplu, în anul 2020, prin mediere au fost soluționate puțin sub o mie de litigii. Spre comparație, în doar 6 luni ale anul trecut, în prima instanță de judecată au fost înregistrate aproape 80 de mii de cauze și materiale. 

Victor Cojocari: Majoritatea nici nu cunosc despre mediere. Nu cunosc mulți întreprinzători, majoritatea lor, nu mai spun de persoane fizice. Numai cei care au rezolvat măcar o dată, deja vin repetat. Sunt care și de patru, și de cinci ori au venit, mai ales întreprinzătorii, care au văzut efectul soluționării prin mediere când înainte rezolva cu anii și acum în câteva zile a rezolvat problema dată prin mediere, e cu totul altceva. Noi suntem la o etapă începătoare, incipientă, cum s-ar spune. Cred că trebuie să treacă o generație întreagă, care să aibă altă cultură, altă mentalitate. Peste tot, medierea este mai ieftină decât un avocat. În principiu, medierea și a fost văzută ca un instrument pentru a descărca instanțele de judecată. Judecătorul are într-o zi de la 10 până la vreo 20 de ședințe, cât n-ar fi el de bun, nu știu ce să facă el ca să poată, sunt opt ore de muncă. Calitatea justiției e foarte greu de asigurat prin încărcarea atât de mare a judecătorilor. Mediatorii ar fi o soluție de descărcare, dar, iarăși, asta trebuie să fie o înțelegere începând de la oameni. La noi, de obicei, se face prin impunere și tot ce-i prin impunere merge greu. De aceea, mentalitatea, generații noi educate în școală prin alte metode, nu de agresiune. Cred că va fi o etapă lungă, până nu ne-om schimba inițial noi.

La etapa dată, datorită facilităților care sunt în Legea medierii, practic majoritatea care au venit la mediere, să spunem 1% din ei aveau poate intenția de a soluționa pe cale amiabilă, restul au văzut-o, au calculat din punct de vedere financiar, pentru că este mai ieftin, chiar dacă și nu se execută tranzacția, nu mai plătești taxa de stat, se examinează într-un timp foarte rapid și ai titlu executoriu și încheierea că tranzacția a fost confirmată. Punctele astea forte care au fost puse în legea medierii au dat efectul că părțile se interesează și vin.  

Cu DREPTul: Datele Consiliului de Mediere pentru anul trecut, 2020, arată că din cele aproape o mie de litigii soluționate prin mediere, mai bine de jumătate sunt comerciale, apoi sub o treime sunt civile și doar 14 conflicte familiale, 7 penale și 3 de muncă. De ce natură sunt, de regulă, cazurile la care ați lucrat, lucrați?

Victor Cojocari: Majoritatea-s civile, dar în civil intră tot. Economice am 33 de cazuri, la data de azi, asta între agenți economici. 33 din 200 și ceva, asta e vreo 15%. În comparație cu anul trecut sunt puțin mai multe, dar în comparație cu cantitatea asta, trebuiau să fie cam dublu. Și litigiile comerciale care au fost, au fost de sume mici. Au dispărut litigiile mari. Cred că-i specificul anului sau agenții economici stau pe gânduri, nu știu, am întrebat și alți mediatori și tot așa spun că, în acest an, litigiile mari cam nu știu unde-s. Anul acesta, cred că am avut numai trei sau patru cazuri familiale, din care numai cu una nu s-a ajuns până la sfârșit, nu s-a încheiat tranzacția. Și cazurile date au fost practic transmise de avocați, nu au venit părțile direct la mediator. Avocatul, examinând problema lor, m-a sunat și mi-a spus că, în principiu, cazul lor mai bine să-l rezolve prin mediere, pentru că nici nu are sens să mă duc să umblu prin judecată pentru o întrebare care, în principiu, se rezolvă dacă sunt capabili de a ajunge la un numitor comun. Să spunem, aceeași pensie de întreținere a copilului, cu cine rămâne copilul, întrevederile. Medierea e confidențială, nu-i cum e în instanța de judecată, o venit, s-au așezat, îi publică, toți ascultă tot ce au avut ei acolo cât au fost în căsătorie, probleme, tot gunoiul. Aici, în orice caz, e mult mai simplu. Plus, varianta că în situația când chiar dacă nu vor să discute între ei, este o persoană prin care ei pot să comunice. 

Cu DREPTul: Care cazuri sunt cele mai complicat de soluționat și de ce?

Victor Cojocari: Cele mai complicate sunt pe dosare penale, pentru că nu avem inițial să spunem un ghid care să fie cunoscut de toate organele de urmărire penală. Medierea nu se prea utilizează în dosarele penale, deși are tot același rol ca și în alte conflicte sau litigii civile. Problema este că în Codul de procedură civilă și Codul penal apar fraze de mediere în diferite articole, dar nu-i ca în Codul de procedură legat de tranzacția de împăcare semnată în afara unui proces civil, unde-i menționat unde se depune, cine o confirmă, ce acte trebuie să conțină, termenul de examinare, că nu se percepe taxa de stat și plus în ce caz nu se confirmă tranzacția. În penale nu există așa ceva. Plus, nu există facilitățile cum la litigiile civile, când nu se achită taxa de stat sau dacă se află în instanța de judecată se restituie taxa de stat dacă s-au împăcat prin mediere. Și de aici apare problema că o țin la depărtare organele date, pentru că nu sunt siguri și ei în ce vom face, cu ce se va termina și ca să nu aibă probleme, la noi, de obicei, orice persoană, mai ales încadrată la stat, mai bine face cum știe, cum a făcut și nu a avut probleme, decât să încerce ceva noi, deși cred că pentru organele de urmărire penală ar fi un lucru foarte bun și ar micșora cu mult lucrul lor și, plus, împăcarea făcută de un mediator nu i-ar afecta vorbele care merg prin târg că orice împăcare sau micșorare a anilor costă bani. 

Cu DREPTul: Care  a fost cel mai complicat caz pe care l-ați mediat?

Victor Cojocari: A fost o mediere de 35 de părți, practic un sat întreg și care nu s-a finalizat cu tranzacție, dar era cunoscut din start că nu va avea finalitate, urmare a unor încălcări a legislației care au fost la etapa privatizării. Noi am încercat. Ei erau de vreo șase ani în judecată și practic vreo 70% au fost soluționate în trei sesiuni, cu reprezentanți de la fiecare parte. Până la urmă, a expirat termenul pe care l-a dat instanța de judecată și a fost încetată, instanța de judecată s-a pronunțat. Dar, iarăși, nu putea fi adus până la sfârșit în situația când, să spunem, un imobil era 117% de privatizare, când mai mult de 100 nu poate să fie. Medierea nu prevede că o să soluționați toate 100%. Acele 70%, dacă se ajungea la o tranzacție, permite ca tranzacția să fie efectuată pentru 70% din problemele celea, dar restul 30% le soluționează instanța, pentru că și mediatorul nu avea dreptul. Asta influențează la altceva, la una din facilități. Legea spune așa, că dacă părțile se află în instanța de judecată și au recurs la un mediator, au încheiat o tranzacție de împăcare, tranzacția depusă în instanța de judecată le permite părților de a restitui taxa de stat achitată. Taxa asta de stat în prima instanță e 100%, în  apel e 75%, iar în recurs e 50%, dar ea se achită proporțional la problemele soluționate. Iată numai la ce influența nesoluționarea până la urmă. Instanța de judecată nu a mai prelungit termenul de mediere, pentru că judecata are dreptul de a numi un termen până la 45 de zile și pe urmă poate să-l prelungească. Instanța a dat 30 de zile și nu a prelungit, pentru că erau în Curtea de Apel, dar aveau șanse ca să rezolve măcar parțial.

Cu DREPTul: În ce cazuri, situații sfătuiți oamenii să apeleze la mediere și în ce cazuri ar fi o cheltuială de bani fără rost?

Victor Cojocari: Medierea e cea mai bună metodă de soluționare. La ea intră toate tipurile de conflicte și litigii, cu excepția celor din Codul penal care nu se supun medierii, dacă nu au latura civilă. Să spunem, ai făcut o infracțiune și corespunzător s-a adus și un prejudiciu moral sau material.

Nu știu eu așa conflict care nu ar putea fi soluționat prin mediere. Problema e alta, că medierea este benevolă și, practic, dacă partea a doua nu dorește, nu-l poți convinge, pentru că are scopul de a pedepsi, știți, este în Moldova varianta asta, nu mă interesează cât am să cheltui, dar eu trebuie să-l pedepsesc, să-l pun în genunchi. Dacă vă uitați în datele statistice, cam 10% din cererile de invitare care le-am trimis au refuzat. Fiecare al zecelea a spus nu, eu am să rezolv asta prin judecată sau prin altă metodă, nu doresc medierea.

Orice persoană care are un conflict are diferite oportunități: medierea, este judecata, o consultare juridică la un jurist sau un avocat și încearcă și sună la toate tipurile de posibilități și în fiecare tip solicită de-a-i spune cum prin metoda asta pot soluționata, care va fi costurile, cam în ce timp, termenul maximum de soluționare. Se înțelege că în judecată aproximativ poate fi spus, că acolo orice litigiu cam durează minimum un an și asta dacă nu vor fi trecută toate etapele. Să depui acum o cerere și poți să ai prima ședință peste vreo două luni de zile. Dacă nimerești în timp de vară, te întâlnești numai toamna. Dacă ai depus-o toamna târziu, te întâlnești după anul nou și așa mai departe. Acolo, numai timpul de așteptat e foarte mare, înafară de aceea că taxa de stat îi 3%. Plus, trebuie să plătești onorariul avocatului, plus procent din onorariul de succes. La mediator, dacă negociază un onorariu, e atât, nu-i onorariu de succes, pe urmă să mai fie el dator sau din caz că s-o întins mai mult decât timpul stabilit inițial. Este un onorariu planificat pentru trei luni, indiferent ce s-ar întâmpla. Plus, eficiența este cu totul altceva. În orice caz, orice persoană poate încerca, că-i mult mai benefic și pentru dânsul de a rezolva problema benevol și printr-o tranzacție cu persoana dată. Să spunem, două persoane, persoane fizice, chiar am avut și luna asta un caz, când persoanele au împrumutat unul la alta niște bani. Acum, persoana care a împrumutat bani nu are de lucru, suma ceea care a împrumutat-o nu o poate întoarce. Persoana care a împrumutat înțelege că el dacă nu activează nicăieri, chiar și să ai un titlu executor, nu ai nici un folos din asta. Mai bine să meargă pe calea medierii, prin care persoana dată, chiar dacă ocazional a început a lucra undeva, va încerca să achite. Nu are sens și asta se referă și la întreprinderi. Strategic, prin mediere ai o șansă de a soluționa, măcar să-ți întorci minimum datoria de bază, pentru că, de obicei, în mediere părțile renunță sau parțial sau total la diferite penalități și dobânzi, mai ales în situația de azi, când e pandemie, o sumedenie de întreprinderi nu lucrează. Iată am în mediere și persoane care se află după hotare, și nu activează, și au probleme cu achitarea datoriilor, și merg prin mediere pentru a eșalona datoriile care le-au avut. 

Cu DREPTul: Cine și cum  poate deveni mediator? Care este procedura? Ce costuri implică?

Victor Cojocari: Trebuie să aibă studii superioare, să nu aibă antecedente penale. Aduci cazierul judiciar, treci cursurile inițiale, minimum 80 de ore, sunt cam trei săptămâni cursurile de mediator. Sunt cu plată, până la 2500 de lei matincă costă cursul dat. După care, susține examen la cursurile inițiale. Apoi, susținerea examenelor la Ministerul Justiției, este o comisie pentru obținerea atestatului de mediator. Cei care au trecut examenul obțin atestatul de mediator, care costă 450 de lei. În principiu, din punct de vedere al obținerii unei profesii, ea nu-i atât de scumpă. Și investițiile inițiale pentru a desfășura o așa activitate, iarăși, nu-s atât de mari, minim un calculator, o imprimantă și atât. Practic, nu trebuie să te avânți în credite sau nu știu ce.

Nu-i formarea, partea grea e, pe urmă, să-ți formezi pe perioada anilor numele tău, ca să te cunoască, să fii recomandat de alte persoane. Cheltuielile pentru a ajunge mediator sunt foarte mici, chiar în comparație cu România, unde cursurile pentru a deveni mediator încep de la o mie de euro.

Ce-i legat de toți formatorii care duc cursuri, majoritatea dau teorie. Peste tot, în principiu, cam se dă una și aceeași. Totul depinde de persoana care a obținut deja atestatul. Unica, este introducerea actelor elaborate în cadrul medierii, cu eliberarea tuturor formularelor, modelelor, plus gestionarea biroului de mediere, unde le aduc la cunoștință totul, unde se înregistrează, cum se înregistrează, ce fel de dări de seamă dau, cum se duce contabilitatea, practic, un ghid întreg cum să gestioneze pe urmă biroul.  

Cu DREPTul: Ce recomandări ați avea pentru tinerii care se gândesc la profesia de mediator? 

Victor Cojocari: Dacă nu-ți place domeniul dat, mai bine să nu te apuci. Alt moment, sunt două forme de activitate. Este biroul de mediere, care persoana dată, dacă este fondator al unui birou, răspunde de tot, are o responsabilitate deplină pe tot domeniul, inclusiv contabilitate, toate actele care le face, și oficiu, și asigurări, și totul. Și este organizația de mediere, este o persoană juridică înregistrată, care angajează mediatori prin contract de prestare a serviciului, care practic nu are nici o obligațiune de a gândi unde să am oficiu, cum să găsesc clienții. Este persoana juridică care îl asigură cu cazuri de mediere și se înțelege că salariul, onorariul unui mediator care este de sine stătător tot ce o încasat e al lui, aici, el primește pentru același serviciu mai puțin, dar nu riscă cu nimic, nu are nevoie de contabilitate, să se gândească unde să găsească oficiu, plus, aceeași tranzacție pe care el o semnează, ștampila este pusă de organizația de mediere, el trece un filtru suplimentar, ca să fie corect. Pentru mediatorii care nu simt că au putere de a efectua de sine stătător, prima etapă poate s-o înceapă printr-o organizație de mediere, prin care nu riscă cu nimic și vede are capacități, nu are capacități. Cei cărora deja le-o crescut aripile și văd că se descurcă cu asta și singuri trec în biroul de mediere. De obicei, cei care ajung la lecțiile mele, după aceea, spun „să știut că-s atâtea probleme, mai bine nici nu veneam la cursuri”. Pur și simplu, mulți își închipuie profesia dată ca: am trecut cursuri, am luat un atestat și după aceea fac ce vreau. Dar nu e așa. E tot așa o activitate ca și întreprinzător, unde, primind atestatul, ești obligat să te înregistrezi într-o formă, unde treci procedura de înregistrare la fisc, la CNAM, la CNAS, trebuie să depui o notificare la Centrul de protecție a datelor cu caracter personal, ești obligat de-a te înregistra la FISC, electronic, pentru că toate dările de seamă se efectuează electronic, trebuie să duci contabilitatea sau angajează-ți contabil. Nici o diferență ca între întreprinzător individual, numai că legea spune că nu se consideră activitate antreprenorială, dar impozitul e mai mare și mai multe dări de seamă dau decât ca întreprinzător. Iată eu sunt și întreprinzător. Tot aceeași ce fac în mediere eu fac ca întreprinzător, tot sunt singur, nu am lucrători, însă, ca întreprinzător, eu am mai multe facilități decât mediatorul.

Este o activitate care trebuie să-ți placă. La etapa dată, orice mediator trebuie să aibă și alte activități, altfel e jale. Dacă ai o mediere pe lună, nu supraviețuiești. Am 200 și nu pot supraviețui. Pur economic, nu-l favorizează pe mediator să lase lucrul de bază ca să se ocupe cu medierea, pentru că va muri de foame. 

Cu DREPTul: În toți acești ani, Consiliul de mediere a atestat în jur de 1000 de mediatori. În Registrul de stat al mediatorilor sunt înregistrate 188 de persoane. Practic, doar 2 din 10 persoane care au obținut calificarea necesară au decis să se înregistreze oficial ca mediator. Câți dintre ei și în ce măsură activează, nu am aflat. Din ce povestiți, e o muncă destul de complicată. Ce ar trebui să se întâmplă ca această meserie să fie mai atractivă? Și în general, credeți că este de perspectivă?

Victor Cojocari: Cred că ar fi benefic doi ani facilitate complet să nu plătească impozite, poate în al treilea până la al cincilea – redusă, niște măsuri ca un începător să poată porni, pentru că de la asta folos are sistemul întreg. Cu cât mai puțini oameni se vor adresa în instanța de judecată, cu atât și mai puține cheltuieli și efectul va fi pe viitor legat de calitatea actului de justiție. Pot fi mai multe măsuri, dar trebuie să fie efectuat un studiu prin  care să se vadă, avem noi, la etapa dată, posibilitatea de a introduce poate pe unele litigii medierea obligatorie, dar nu de judecător, dar de mediator. Iată ea ar permite mai ales mediatorilor din raioane să se mențină pe linia de plutire, pentru că pentru instanțele de judecată din raioane, chiar dacă ar fi un mediator, ar fi deja suficient ca să poată supraviețui. Când situația economică a populației nu-i prea bună, cum n-ați dori, ei vor alege până la urmă ca să rezolve problema printr-o modalitate prin care măcar le ajung bani, mai accesibilă pentru ei. Are o perspectivă, pe viitor, mare. Sunt mulți care vor veni de peste hotare și cunosc despre asta. Chiar luna trecută am avut un litigiu între două persoane juridice, din care unul investitor străin, care din start s-a adresat la mediere, pentru că la ei cunoaște că totul se rezolvă prin mediere inițial, nu din start prin judecată. Are perspectivă.